Abandonul universitar în România – o criză educațională ignorată prea mult timp
Abandonul universitar a devenit o realitate îngrijorătoare în România, afectând nu doar parcursul individual al tinerilor, ci și dezvoltarea socio-economică a țării. Potrivit datelor recente, aproximativ 50% dintre studenții români renunță la facultate înainte de a finaliza studiile. Această statistică dură scoate la iveală un fenomen sistemic, care implică o multitudine de cauze interconectate și ale cărui efecte sunt adesea subestimate. Un prim factor evident al abandonului universitar este lipsa unui sprijin real pentru studenți, atât pe plan academic, cât și financiar. Mulți tineri provin din medii defavorizate și nu dispun de resurse pentru a susține cheltuielile aferente vieții studențești, mai ales în orașele mari unde costul traiului este ridicat. În timp ce bursele sociale ar trebui să atenueze această problemă, ele nu sunt întotdeauna suficiente sau accesibile tuturor celor care au nevoie. De asemenea, există o neconcordanță între așteptările studenților și realitatea universitară. Mulți tineri aleg facultăți din obligație sau influențați de părinți, fără o orientare profesională clară. În absența consilierii vocaționale eficiente în liceu, aceștia ajung să urmeze programe care nu li se potrivesc sau care nu au relevanță pe piața muncii. Drept urmare, se instalează rapid dezamăgirea și motivația scade.
În plus, sistemul universitar rămâne adesea rigid și depășit, nereușind să răspundă nevoilor reale ale tinerilor. Multe universități se concentrează exclusiv pe teorie, neglijând componenta practică, ceea ce duce la o ruptură între ceea ce se învață și ceea ce se cere în câmpul muncii. Guvernul României a lansat un Program Național pentru Reducerea Abandonului Universitar, care include măsuri precum consiliere psihologică, cursuri remediale și sprijin financiar. De asemenea, se propune o mai bună colaborare între licee și universități, astfel încât tinerii să fie mai bine pregătiți pentru tranziția spre învățământul superior. Cu toate acestea, implementarea acestor măsuri ridică semne de întrebare. În lipsa unor obiective clare, a unui sistem de monitorizare și a unei finanțări sustenabile, riscul ca programul să rămână doar pe hârtie este ridicat. În plus, este greu de înțeles cum se poate vorbi despre sprijin real pentru studenți în contextul în care alte facilități, precum reducerile la transport sau bursele, au fost recent reduse sau înghețate.
Abandonul universitar este simptomul unei boli mai profunde: lipsa unei viziuni coerente și realiste asupra educației în România. Este nevoie de mai mult decât proiecte punctuale pentru a combate acest fenomen – este necesară o reformă sistemică, care să înceapă din liceu și să continue pe parcursul întregii experiențe universitare. Doar prin investiții reale, prin consiliere de calitate și prin conectarea învățământului cu realitatea socială și economică, abandonul poate fi redus. Până atunci, statisticile nu vor face decât să reflecte un sistem care nu-și ascultă tinerii și care continuă să piardă viitorul pe drum.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează
