Un ministru nepregătit poate face mai mult rău decât un adversar extern
Andrei Popete-Pătrașcu
Numirea lui Ionuț Moșteanu la conducerea Ministerului Apărării reprezintă o nouă dovadă a superficialității cu care este tratată securitatea națională în România. Fără experiență în domeniul apărării, fără pregătire militară, fără vreo contribuție semnificativă în politica de securitate, Moșteanu ajunge în fruntea unei instituții vitale doar datorită apartenenței la USR, un partid care, în ciuda scorurilor electorale mediocre, ocupă patru ministere esențiale, inclusiv Externele și Apărarea.
În actualul context instabil, cu un conflict militar în vecinătate și tensiuni globale în creștere, România avea nevoie de un profesionist, de cineva cu viziune, strategie și competență în domeniul apărării și relațiilor internaționale. În loc de asta, primim un politician cu zero expertiză în domeniu, dar cu aplomb mediatic și declarații populiste. Propunerea ca România să achiziționeze sistemul Iron Dome, după ce s-a demonstrat că nu poate face față unor atacuri de amploare, este un exemplu clar de amatorism transformat în politică de stat.
Moșteanu confundă probabil marketingul politic cu realitatea militară. Iron Dome este eficient împotriva unor tipuri de amenințări punctuale, dar nu oferă o protecție completă împotriva atacurilor coordonate cu rachete balistice sau drone sofisticate. În loc să se consulte cu specialiștii din MApN, Moșteanu pare să ia decizii pe bază de articole din presă și conferințe de presă populiste.
Este de-a dreptul iresponsabil ca România să continue practica periculoasă a numirilor politice fără criterii de competență. Moșteanu este simbolul unei generații de politicieni formați în bula social media, fără contact real cu domeniile pe care sunt chemați să le gestioneze. Faptul că USR are din nou acces la putere, în ciuda rezultatelor electorale slabe, ridică întrebări legitime despre mecanismele de influență din spatele noii coaliții.
Apărarea României are nevoie de profesionalism, nu de experimente politice. Nu e vorba doar de bugete, ci de strategie, de interoperabilitate, de pregătirea resursei umane și de poziționare inteligentă în NATO. Un ministru nepregătit poate face mai mult rău decât un adversar extern. Iar România nu-și mai permite greșeli în acest domeniu.
Dacă actuala coaliție dorește să-și dovedească buna credință față de cetățeni și partenerii strategici, trebuie să reconsidere rapid această numire. În vremuri de criză, nu e loc pentru improvizații. Ministerul Apărării nu este un loc unde să exersezi comunicarea politică, ci unul unde deciziile costă vieți.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo! Contează pe ȘTIRI ce contează
