Dragoș Anastasiu – chirurgul statului român în halat de antreprenor – MAGAZIN CRITIC

Există personaje care par a se naște direct dintr-o metaforă: Dragoș Anastasiu, de pildă, nu este un om, ci un fenomen. O ilustrare vie a zicalei românești „cine are carte, are parte – mai ales dacă știe și pe cine trebuie”. Medicul care a renunțat la bisturiu pentru volan, apoi la volan pentru hățurile guvernării, ne oferă un studiu de caz fascinant despre cum se poate urca în ierarhia publică dintr-o singură mișcare: înainte, dreapta, pe banda antreprenorială.

Într-o țară în care medicina este o știință și antreprenoriatul o improvizație, Anastasiu a reușit performanța să inverseze ecuația. A plecat din Germania, unde, probabil, era prea puțină birocrație ca să-și găsească adevărata chemare, și s-a întors în România anilor ’90, unde haosul birocratic este o formă de fertilitate pentru spiritele întreprinzătoare. Astfel a pus bazele Touring Europabus: o companie de transport care, asemenea stăpânului său, a învățat să se miște strategic pe drumuri proaste. Dar adevărata performanță nu a fost în business, ci în exit-ul din business. Vânzarea către germani l-a propulsat pe domnul Anastasiu în elita celor care nu doar fac bani, ci știu și când să-i încaseze. Un soi de George Clooney al capitalismului autohton: frumos, grizonat, dar mai ales – foarte bine plasat.

Când Ilie Bolojan l-a numit consilier onorific în februarie 2025, România a zâmbit blând: „Uite, domnule, că mai aducem și oameni din privat în guvern!” Trei luni mai târziu, când același domn a devenit vicepremier cu reformarea companiilor de stat în fișa postului, zâmbetul s-a transformat în ridicat de sprânceană. Să lași pe mâna unui fost șofer de autocar soarta CFR-ului și Metrorex-ului este, într-adevăr, un act de curaj guvernamental sau o doză mare de autoironie instituțională.

În discursuri, Anastasiu se declară un om al eficienței. Ce nu spune e că eficiența, în viziunea dânsului, înseamnă eliminarea pierderilor… prin eliminarea firmelor. Reformă în stil eco: ce nu produce, se compostă. Nici n-a apucat bine să-și instaleze mapa pe biroul de vicepremier, că jurnaliștii au scos la lumină niște amintiri din perioada sa „turistică”. Pe scurt: niște inspectori ANAF au fost duși în excursii, ca niște clienți loiali. Nimic ilegal, doar ospitalitate românească. Desigur, domnul Anastasiu n-a fost anchetat. A fost „martor”, poziție preferată de mulți în această țară – nici prea aproape de pușcărie, nici prea departe de influență. Mai lipsea să spună că a fost doar „prieten cu beneficiarul final” și că totul a fost un gest umanitar pentru inspectorii obosiți de atâta combatere a evaziunii.

Ajuns în fața celor 266 de companii de stat pe care trebuie să le reformeze, vicepremierul a făcut ce știe mai bine: a întocmit o hartă. Din 1.300 de firme publice, 315 contează, 7 sunt găuri negre și restul sunt decor de Kafka în Excel. Soluția? Comasare, comasare și, dacă mai rămâne ceva, restructurare. E ca un meniu de spital unde, dacă nu-ți place ciorba, ți se taie porția de pilaf. Întrebat ce salariu are, Anastasiu a răspuns senin: 14.000 de lei. Nu mult, dacă ești vicepremier, dar poate cam mult dacă rolul tău e să închizi firme. A propus, totuși, o contribuție de solidaritate de 20% pentru cei cu salarii mari. Un fel de „să le luăm banii, dar cu empatie”.

Dragoș Anastasiu nu este un politician. E un tip care pare că a ajuns acolo din greșeală, dar stă din convingere. Se declară un om al valorilor, deși unele dintre ele au făcut plajă fiscală la all-inclusive-ul ANAF. Dar în România, să ai un trecut ambiguu e un avantaj: te califică pentru funcții importante. Ești deja testat. Pe scurt, dacă România e o firmă în faliment, atunci Anastasiu e consultantul care promite să o vândă „cu potențial”, după ce dă afară angajații și închide sediul. Și, de ce nu, să facă și o excursie fiscală de adio.