DE CE NU IES ROMÂNII DIN ZONA DE CONFORT?
Țara arde și românul stă pe Tik-Tok – așa iau naștere întrebările: Ce se întâmplă cu noi ca popor? De unde ne-a lovit această pasivitate? Așteptăm… dar CE așteptăm?
Zona de confort este acel spațiu psihologic în care o persoană se simte în siguranță, fără riscuri, dar și fără o dezvoltare reală. În România, mulți oameni par să rămână captivi în această zonă, evitând schimbarea, riscul sau efortul suplimentar. Motivele sunt complexe și țin atât de factori culturali, cât și de contexte sociale și economice.
1. Mentalitatea moștenită și frica de eșec
Vedem recent că, în social media, românul regretă perioada comunistă. Să nu înțelegem însă că, dacă i-ar sta în propriile puteri, același român ar reînvia comunismul, ci doar câteva din facilitățile vremurilor respective care, să nu fim cârcotași, ar fi mai mult decât binevenite în prezent, când fundalul (social, politic, economic, cultural etc.) fierbe ca o oală sub presiune. Să nu uităm totuși că România are o istorie marcată de regimuri opresive, în special cel comunist, care a cultivat conformismul, obediența și frica de inițiativă. Mulți români au crescut cu ideea că „e mai bine să nu ieși în evidență” sau „capul plecat, sabia nu-l taie”. Astfel de expresii reflectă o cultură care penalizează curajul și recompensează pasivitatea.
Această mentalitate s-a transmis din generație în generație, iar frica de eșec este adânc înrădăcinată. În loc să fie văzut ca o etapă firească a dezvoltării personale sau profesionale, eșecul este perceput ca o rușine. În aceste condiții, mulți preferă să nu încerce deloc decât să riște să greșească.
2. Sistemul educațional rigid
Educația românească, neglijată de conducerea statului și îngropată de legi și reforme care ilustrează teoria formelor fără fond, în general, pune accent pe memorare și conformism, nu pe gândire critică sau creativitate. Elevii sunt învățați să urmeze reguli, să răspundă „corect” și să evite greșelile. Această abordare nu încurajează curiozitatea sau inițiativa personală, ci mai degrabă consolidează ideea că este mai bine să faci ce ți se spune decât să explorezi alternative.
Astfel, tinerii ajung să se teamă de incertitudine și să evite contextul în care nu dețin controlul absolut. Zona de confort devine, astfel, un refugiu mental construit dintr-o educație care penalizează curajul și premiază conformitatea.
3. Instabilitatea economică și lipsa de oportunități
Un alt motiv important este instabilitatea economică și socială. Mulți români se tem să își asume riscuri pentru că nu au o plasă de siguranță. Când ai o familie de întreținut, un credit de plătit și puține economii, ideea de a începe o afacere, de a te muta într-un alt oraș sau de a schimba cariera poate părea un lux, nu o alegere rezonabilă.
În plus, birocrația excesivă, lipsa sprijinului real pentru antreprenori sau tinerii profesioniști și inegalitățile de oportunități în funcție de regiune (urban vs. rural) contribuie la această stagnare colectivă.
4. Confortul iluzoriu
De multe ori, românii confundă confortul cu siguranța. În realitate, zona de confort este adesea doar o capcană psihologică: nu ne e bine, dar măcar cunoaștem răul și știm la ce să ne așteptăm. Această stare de „resemnare activă” – în care oamenii se plâng, dar nu acționează – este extrem de răspândită.
Mulți spun „așa e la noi”, „n-ai ce să faci”, „lasă că merge și așa”, iar acestea sunt expresii care trădează o lipsă de încredere în schimbare, dar și o acceptare toxică a mediocrității.
Românii nu ies din zona de confort dintr-un cumul de motive: frica de eșec, o educație care nu încurajează riscul, instabilitatea economică și o cultură socială a resemnării. Totuși, schimbarea este posibilă. Prin exemple pozitive, educație orientată spre dezvoltare personală și susținere reală pentru inițiativă, românii pot învăța că ieșirea din zona de confort este primul pas spre o viață care iese din tiparul ignoranței și al traiului controlat de alții.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo!
