Salarizarea judecătorilor: între necesitate instituțională și risc de instrumentalizare politică

Discuția despre salarizarea și pensiile judecătorilor a fost, în ultimii ani, mutată deliberat din zona rațiunii instituționale în zona emoției publice. În loc să fie analizată ca o problemă de arhitectură a statului de drept și a democrației, ea este prezentată, de partidele neo-comuniste, ca o confruntare morală între „privilegiați” și „restul societății”. Această abordare nu este doar greșită, ci profund periculoasă.

Remunerația judecătorului nu este un beneficiu personal și nici o recompensă socială. Este un instrument prin care statul își protejează propria justiție de presiuni politice, economice și mediatice. Atunci când acest instrument este slăbit sau demonizat, nu judecătorul este cel vulnerabil, ci cetățeanul.

În mod artificial și deliberat, dezbaterea publică a fost deturnată de la adevăratele pensii și privilegii speciale, care sunt, în realitate obținute de politicienii și de apropiații acestora,  către salariile și pensiile de serviciu ale judecătorilor, care sunt direct legate de contributivitate, de rolul misiunii judecătorului și de interdicțiile severe impuse de lege. Această mutare de accent nu este întâmplătoare, ci face parte dintr-un discurs politic mai larg, care urmărește slăbirea rolului justiției într-o societate democratică.

Într-un context în care judecătorii sunt supuși unei presiuni politice și mediatice constante, discuția despre salariile lor trebuie purtată onest, lucid și responsabil. Nu pentru a apăra o categorie profesională, ci pentru a apăra independența justiției ca pilon fundamental al democrației.

Citeste articolul integral pe eParadigme.ro

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!