INTERVIU | Andrei Popete Pătrașcu: Întrebarea reală nu este dacă România mai are valori naționale, ci dacă mai are curajul să le afirme!

Andrei Popete Pătrașcu, istoric și editorialist, este autorul mai multor cărți, studii și articole de istorie dedicate elitei militare românești, Eroilor și celor două războaie mondiale. Pe lângă activitatea sa de cercetare, joacă un rol activ în promovarea valorilor culturale și istorice naționale, fiind președinte al Asociației cultural-istorice Pleniceanu, o organizație care susține proiecte menite să conserve și să promoveze patrimoniul istoric și cultural. Andrei Popete Pătrașcu este și profesor de istorie în București, fiind implicat activ în evenimente educaționale dedicate atât elevilor cât și profesorilor, prin organizarea de conferințe în domeniul educației.

Domnule profesor, de ce este important ca Unirea Principatelor Române să fie mai mult decât o simplă aniversare istorică?

Unirea Principatelor Române nu este doar un reper cronologic, ci un simbol al voinței de unitate, al solidarității și al conștiinței naționale. Cred că ceastă zi ne oferă ocazia să reflectăm asupra valorilor care ne-au ținut împreună ca popor și asupra identității pe care am construit-o în timp. Într-un context în care România pare tot mai grăbită să adopte modele externe și să își dilueze reperele proprii, sărbătoarea devine un moment de introspecție: mai știm cine suntem și ce vrem să apărăm ca națiune?

Cum se manifestă astăzi tensiunea dintre valorile tradiționale și cele europene?

România se află într-o tensiune vizibilă între valorile sale istorice și setul de principii promovate la nivel european, adesea preluate fără o analiză critică. În numele alinierii și al „modernizării”, multe repere culturale și morale autohtone au fost marginalizate. Respectul pentru familie, comunitate, credință și identitate națională este tot mai rar afirmat public, fiind înlocuit de un limbaj abstract despre standarde și directive. Această schimbare nu pare a fi una organică, ci rezultatul unei presiuni constante de conformare.

Care este riscul principal al adoptării necritice a modelelor externe?

Riscul major este pierderea specificului național și apariția unei rupturi între politicile publice și realitățile societății. Valorile europene sunt adesea prezentate ca un bloc uniform, deși Europa este, în fapt, un spațiu al diversității culturale. România pare tentată să renunțe la propria voce pentru a evita criticile sau etichetele negative. În acest proces, se ajunge la imitarea unor forme fără fond, care nu răspund nevoilor reale ale cetățenilor.

Este compatibilă integrarea europeană cu păstrarea identității naționale?

Da, integrarea nu ar trebui să excludă identitatea națională. Problema nu este dialogul cu alte culturi sau apartenența la Uniunea Europeană, ci lipsa de discernământ în preluarea unor modele care nu țin cont de contextul local. Echilibrul dintre deschidere și conservarea valorilor proprii este esențial. O societate matură nu renunță la rădăcini pentru a se integra, ci le valorifică într-un dialog onest cu celelalte culturi.

Care este, în final, miza acestei reflecții asupra valorilor românești?

Întrebarea reală nu este dacă România mai are valori naționale, ci dacă mai are curajul să le afirme. O națiune nu poate construi un viitor solid dacă își neagă rădăcinile și acceptă pasiv direcții care nu îi reflectă spiritul. Fără o reafirmare lucidă a identității și a valorilor proprii, România riscă să devină o copie fără identitate clară, vulnerabilă cultural și fragilă în fața presiunilor externe.