Fantasticul bal al politețurilor

„Ole, ole, n-avem președinte” ar trebui să fie noul motto național, brodat pe steag și fluturat la fiecare descindere externă cu pretenții de epopee. Mi-a venit în minte zicala asta revizuită în timp ce priveam, cu telecomanda în mână și demnitatea în buzunar, cum televiziunile noastre transmiteau în direct marea întâlnire istorică și forțată dintre Președintele autist și Împăratul Portocaliu al Lumii Libere. Istorică, desigur, în sensul în care și o coadă la covrigi poate deveni istorică dacă o filmezi suficient de aproape și pui pe burtieră „Moment decisiv pentru viitorul planetei”.

S-a vorbit despre „summitul strategic”, pronunțat apăsat, cu accent pe „su”, ca să pară mai greu decât este. În realitate, summitul a încăput într-o respirație și două strângeri de mână. Una pentru aparat, alta pentru orgoliu. Dialogul – scurt, concentrat, aproape homeopatic – a constat din trei fraze și un zâmbet protocolar care spunea: „Ne vedem la fotografia de grup”, contra-cost. 

La noi, însă, media au început carnavalul manipulărilor:

– „România, la masa marilor decizii!”
– „Parteneriat consolidat la cel mai înalt nivel!”
– „Next level diplomatic!”

Next level, într-adevăr: nivelul holului cu mochetă groasă, unde liderii lumii fac schimb de politețuri ca de abțibilduri. Un „ce mai faceți?”, un „să mai colaborăm”, un „transmiteți salutări”, și gata – geopolitica a fost rezolvată. Cum rămâne cu lovitura politică de la alegeri? Președintele Mucușoreanu, pardon prim-ministru, a fost, trebuie spus, civilizat. Nu a promis autostrăzi până pe Lună și nici nu a declarat că România va conduce galaxia până în 2030. A zâmbit strâmb, a dat mâna, a rostit propoziții fără metafore explozive și s-a retras strategic, lăsând în urmă un val de entuziasm mediatic cât pentru trei campanii electorale.

Între timp, Împăratul Portocaliu își repeta cuvintele preferate, mestecându-le ca pe dropsuri: „fantastic”, „incredibil”, „uriah”, „fără precedent”. Totul era fantastic. Și dacă nu era, devenea, prin simpla pronunție. Realitatea e flexibilă când ai microfonul potrivit. Acesta e Donald T. Rezultatele concrete? Pentru el – promisiuni, cifre rotunjite și câteva miliarde anunțate cu gest larg, ca și cum ar fi scos monede din urechile invitaților. Marele vătaf MAGA e regele circului global. Pentru noi – fotografii curate, fără inteligență artificială, doar cu inteligență diplomatică minimală.  Pentru telespectator – o seară plină de superlative reciclate și fade. 

Cât despre mine, mi-am reconfirmat inaptitudinea politică. N-aș putea să strâng mâna cuiva pe care, în sinea mea, îl consider un monument ambulant de autosuficiență și retard avansat. Aș încurca protocolul cu grimasele și interesul național cu sinceritatea personală. În rest, suntem bine. Suntem „europeni” și cu datorii la avizierul UE. Atât de europeni încât, dacă mai stăm puțin pe holurile istoriei, riscăm să credem că suntem și decizionali.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural-ortodox. Nihil Sine Deo