Rugăciune către cei patruzeci de Sfinți Mucenici din Sevastia

Sfinților patruzeci de Mucenici Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie, prin extraordinara voastră tărie insuflată de Sus, pildă fiindu-ne tuturor celor împresurați de necazuri și de nedreptăți, primiți, rogu-vă, puțina-mi rugăciune așternută spre cinstirea Voastră în această revistă!

Răbdînd vitejește cele pregătite de mintea stăpînită de diavol a voievodului idolatru și bucurîndu-se de cele nădăjduite, Sfinții Mucenici au grăit unul către altul, îmbărbătîndu-se: Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarna, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheața care ne topește și să urîm trupurile.

Să socotim chinurile ca pe niște desfătări și să alergăm spre lacul cel înghețat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoșăm de vremea aceasta de iarnă ca să fugim de înfricoșătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănțuiască în veci; iar mîna să se rupă, ca să se înalțe către Domnul Iisus Hristos. Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruință de la Hristos, Dumnezeul și Mîntuitorul sufletelor noastre. (Cf. https://doxologia.ro/viata-sfintilor-40-de-mucenici-din-sevastia-0 ).

Chiar și abdicarea unicului pătimitor de la chin dintre cei patruzeci urmată de moartea lui imediată este o teribilă pildă pentru cei lași. De asemenea, în replică, intervenția Harului Dumnezeiesc asupra străjerului temniței Aglaie care-i păzea pe Mucenici constituie o lecție de preț la înălțimea cunoscutei mărturii de credință făcută de Dismas, aflat cîndva pe cruce, lîngă Iisus. În plus, mama Sfîntului Mucenic Meliton, chiar dacă anonimă, îmi apare ca o sfîntă prin tăria de caracter dovedită și jertfelnicie.

Cîtă nevoie are românimea actuală în mare parte zburătăcită prin țări străine și dezbinată, o, Sfinților Mucenici din Sevastia, de exemple ca ale Voastre de solidaritate și de credință neclintită pentru a redeveni popor creștin binecuvîntat și apoi neam ales al lui Iisus Hristos! Pămînt binecuvîntat încă mai are – recunoscut drept Grădina Maicii Domnului –, lăsat moștenire de strămoșii ce și-au dat adeseori sîngele pentru apărarea lui; biserici încă mai are, unele chiar pline de tineri părinți, cu pruncii de la piepturi rînduindu-se înțelept să-i împărtășească duminical; lideri credincioși iubitori de adevăr și de dreptate încă mai apar – chiar dacă amarnică ură atrag asupră-le din partea diavoleștilor cete aflate acum la putere ce se iluzionează că întunericul din mințile lor și duhoarea din inimile lor vor domina la nesfîrșit. De aceea, Sfinților patruzeci de Mucenici din Sevastia, nu mi-a murit încă speranța și mă rog Vouă, mai cu seamă în ziua prăznuirii încununării la 9 mărțișor: mijlociți plecîndu-vă rugător la picioarele Maicii Domnului și ale Sfinților Apostoli aflați dinaintea Tronului Ceresc al Sfintei Treimi să ne vină în ajutor și să nu pierim!

Slavă Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh!

Amin!

București, 9 mărțișor 2026

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet