20 de ani de AFEER: tradiție, crize succesive și viitorul digital al pieței de energie
La 26 martie 2026 a.c., la Radisson Hotel Bucharest, Asociația Furnizorilor de Energie Electrică din România a marcat două decenii de existență prin ediția a X-a a conferinței sale anuale, sub mesajul „20 ani de AFEER – Tradiție și viitor”. Tema uneia dintre cele mai consistente secțiuni ale evenimentului a concentrat, de fapt, toate marile tensiuni ale momentului: lichiditate, volatilitate, digitalizare și inteligență artificială în piața de energie. A fost o privire lucidă asupra felului în care s-a schimbat piața de energie în ultimii 20 de ani și asupra tipului de competențe, investiții și infrastructură de piață necesare pentru următoarea etapă. Din intervențiile participanților s-a conturat o concluzie clară: piața nu mai poate funcționa cu reflexele de altădată. Noua realitate cere viteză de reacție, lichiditate, integrare regională, tehnologie și o capacitate mult mai mare de a gestiona incertitudinea.
Una dintre cele mai relevante observații formulate în deschiderea discuției a pornit de la comparația dintre momentul fondării AFEER și prezent. În 2006, piața românească de energie era caracterizată de un grad mai ridicat de lichiditate și de o volatilitate redusă. În 2026, imaginea este aproape inversă: piața trăiește într-o volatilitate accentuată, în timp ce lichiditatea este percepută drept insuficientă. Această inversare descrie tensiunea fundamentală a pieței actuale. Pentru traderi, volatilitatea poate însemna oportunitate, pentru că mișcarea de preț este materia primă din care se construiesc strategiile comerciale. Pentru furnizori și producători însă, volatilitatea este mai curând o sursă de risc. Ei au nevoie de stabilitate, de repere de preț și de instrumente prin care să poată construi produse pe termen mai lung, oferte bancabile și planuri financiare credibile. Aici intervine rolul lichidității. Fără lichiditate, piața nu mai oferă suficientă profunzime pentru ca prețul să fie relevant în mod constant. Iar fără un semnal de preț robust și repetabil, participanții nu mai pot lua decizii cu aceeași încredere. Mesajul transmis din panel a fost limpede: volatilitatea poate alimenta tranzacționarea, dar numai lichiditatea poate susține o piață sănătoasă.
Discuția a fost ancorată puternic în contextul ultimilor ani. Din 2020 încoace, sectorul energetic a fost lovit succesiv de pandemie, de criza energetică, de războiul din Ucraina, de presiunile tot mai mari asupra aprovizionării cu gaze, de schimbări legislative și de tensiuni geopolitice care continuă să afecteze piețele europene. În acest tablou, ideea de „normalitate” s-a schimbat radical. Participanții au subliniat că piața nu mai reacționează la crize, de aceea funcționează deja într-un regim de alertă aproape permanentă. Prețurile reacționează mai rapid și mai nervos la evoluții politice, la probleme logistice, la schimbări de infrastructură sau la declarații care, în alte perioade, poate nici nu ar fi generat efecte atât de vizibile. Această stare de tensiune continuă a schimbat profund și modul în care actorii din energie își gândesc operațiunile. Nu mai este suficient să ai acces la piață; trebuie să ai și capacitatea de a interpreta rapid semnalele, de a înțelege interdependențele și de a reacționa în timp scurt.
Un alt punct central al dezbaterii a fost faptul că România nu mai poate fi analizată separat de regiune și de piața europeană. În ultimii ani, expunerea României la dinamica regională a crescut semnificativ. Evoluția prețurilor, comportamentul pieței și perspectivele de investiții nu mai sunt exclusiv rezultatul unor factori interni, ci reflectă tot mai mult mișcările din Europa Centrală și de Sud-Est. În această logică, speakerii au insistat asupra nevoii de interconectare mai puternică. Sud-Estul Europei, au spus aceștia, trebuie conectat mai bine la restul continentului, atât prin investiții în infrastructură, cât și prin valorificarea mai eficientă a interconexiunilor deja existente. O regiune mai bine integrată poate reduce diferențele de preț dintre țări și poate amortiza mai bine șocurile. Mesajul a fost unul strategic: într-o piață europeană integrată, izolarea înseamnă vulnerabilitate. România are nevoie nu doar de reguli mai bune, ci și de o poziționare regională mai solidă.
Tema lichidității a revenit de mai multe ori în discuție și aproape fiecare intervenție a atins-o dintr-un unghi diferit. Pentru traderi, lichiditatea este ceea ce permite formarea unui preț credibil și executarea tranzacțiilor într-un cadru eficient. Pentru furnizori, ea este esențială în construirea produselor comerciale și în protejarea consumatorului final de șocuri prea bruște. Pentru producători, lichiditatea înseamnă posibilitatea de a vinde, de a se acoperi și de a transmite mai departe către finanțatori un semnal de piață stabil. Fără aceste elemente, investițiile noi devin mai greu de justificat. Fără contracte funcționale, fără contrapărți active și fără un cadru predictibil, proiectele de producție sau de flexibilitate rămân mai greu de finanțat. În fond, piața are nevoie de lichiditate nu doar pentru a tranzacționa mai mult, ci pentru a crea încredere. Aceasta a fost una dintre concluziile de substanță ale panelului: fără semnal de preț sănătos, nu se construiesc capacități noi. Iar fără capacități noi, toate obiectivele despre securitate energetică, decarbonizare și electrificare rămân parțial suspendate.
Intervențiile au adus în prim-plan și tensiunea tot mai evidentă dintre cele trei mari obiective ale politicii energetice: securitate, accesibilitate și sustenabilitate. Dacă înainte de 2022 accentul public era pus mai ales pe tranziția verde, criza energetică a readus în prim-plan securitatea aprovizionării. Ulterior, explozia prețurilor a împins puternic în față tema accesibilității. Panelul a sugerat că Europa nu a rezolvat definitiv această ecuație. În funcție de context, uneori prevalează securitatea, alteori presiunea prețurilor, alteori sustenabilitatea. Dar tocmai această instabilitate a priorităților arată cât de sensibil este echilibrul politicilor energetice. În plus, s-a subliniat și faptul că la nivel european nu există o uniformitate deplină a mixurilor energetice. Statele membre pornesc din puncte foarte diferite, au opțiuni diferite și își păstrează o marjă națională importantă în definirea politicii energetice. Asta face armonizarea mai dificilă, chiar și atunci când există reguli comune.
O altă direcție majoră desprinsă din dezbatere a fost legată de efectele creșterii ponderii surselor regenerabile. În mod evident, dezvoltarea regenerabilelor aduce beneficii esențiale pentru tranziția energetică, pentru reducerea dependenței de combustibilii fosili și pentru scăderea costurilor marginale de producție. Însă, în același timp, schimbă radical și comportamentul pieței. Mai multe surse intermitente înseamnă mai multe situații cu prețuri negative, mai multă nevoie de forecast precis, mai multă presiune pe flexibilitate și o valoare mult mai mare pentru stocare, agregare și echilibrare. Speakerii au arătat că în anumite piețe europene se observă deja creșterea numărului de ore cu prețuri negative, iar această tendință este direct legată de ponderea mai mare a vântului și solarului.nAsta înseamnă că piața nu mai poate fi operată eficient doar cu instrumentele clasice. Este nevoie de inteligență operațională mult mai mare, de procese automatizate și de o capacitate crescută de a transforma fluctuațiile în valoare. Regenerabilele nu simplifică piața; o fac mai sofisticată.
Poate cea mai clară idee practică a panelului a fost aceea că digitalizarea trebuie înțeleasă ca proces complet: nu este suficient să existe un sistem de trading, un sistem de forecast și un sistem de settlement, dacă acestea nu comunică între ele. Adevărata transformare apare atunci când procesele sunt integrate cap-coadă. Discursul dedicat digitalizării a scos în evidență exact această nevoie: colectarea datelor în timp real, integrarea cu operatori de sistem și companii de distribuție, forecast automatizat, optimizare continuă, conectare directă la piețe, settlement, raportare și integrarea informației financiare. Toate aceste elemente trebuie să funcționeze împreună, fără dependență excesivă de exporturi manuale și de fluxuri paralele în Excel.
Inteligența artificială a fost prezentată în panel mai puțin ca slogan și mai mult ca unealtă operațională. Participanții au discutat despre folosirea AI pentru automatizare, prognoză, analiză rapidă, identificarea tendințelor, gestionarea riscului și îmbunătățirea deciziilor comerciale și operaționale. Din perspectiva traderilor, AI-ul poate accelera răspunsul la mișcările de piață și poate procesa mai repede volume mari de informații. Din perspectiva producătorilor și furnizorilor, poate îmbunătăți prognozele de consum și producție, poate optimiza portofolii și poate sprijini adaptarea la schimbări zilnice de preț. În plus, într-un context geopolitic tot mai impredictibil, AI-ul este văzut și ca sprijin în înțelegerea rapidă a unui mediu informațional tot mai aglomerat. Totuși, tonul general a rămas realist. AI-ul nu elimină nevoia de judecată umană și nici nu substituie calitatea proceselor. Valoarea lui apare acolo unde există date bune, infrastructură digitală bine construită și oameni capabili să interpreteze corect rezultatele.
Una dintre cele mai interesante reflecții din cadrul panelului a privit transformarea profesiei de trader. În urmă cu un deceniu, tradingul era încă puternic legat de telefon, relații directe și execuție manuală. Astăzi, rolul traderului se mută tot mai mult spre supravegherea și calibrarea unor sisteme complexe. În noul model, traderul nu mai este doar executantul unui ordin, ci devine un supervizor al unui ecosistem format din algoritmi, platforme, forecasturi, integrări API, sisteme de alocare și motoare de optimizare. El trebuie să intervină când ceva se rupe, când o legătură nu mai funcționează, când volatilitatea depășește parametrii obișnuiți sau când piața transmite un semnal neașteptat. Această transformare schimbă și natura competiției. Avantajul nu mai stă doar în accesul la informație, ci în viteza cu care aceasta este procesată și transformată în decizie. Iar cine controlează mai bine sistemele controlează mai bine și valoarea.
Panelul a surprins și o schimbare importantă în structura pieței: numărul actorilor a crescut, serviciile s-au specializat, iar zona de competiție s-a extins. Tot mai mulți participanți intră în piață nu doar ca traderi clasici, ci în calitate de furnizori de soluții pentru consumatori, producători, portofolii de regenerabile și active de stocare. În consecință, concurența se referă la capacitatea de a crea valoare pentru client. Această valoare vine din optimizare, din reducerea pierderilor, din captarea mai bună a oportunităților și din folosirea inteligentă a datelor. Cu alte cuvinte, cine reușește să transforme complexitatea pieței într-un serviciu util câștigă teren. În ciuda dificultăților legislative și a numeroaselor blocaje invocate de participanți, discuția despre România nu a fost una pesimistă. Dimpotrivă, a rezultat ideea că piața românească rămâne importantă și atractivă, tocmai pentru că este într-un punct de transformare majoră. Din perspectiva investitorilor, România oferă încă potențial: are nevoie de capacități noi, de flexibilitate, de infrastructură și de modernizare, dar atractivitatea nu este automată. Ea depinde de capacitatea pieței de a produce semnale coerente, de calitatea cadrului de reglementare și de felul în care România se poziționează în regiune. Un mesaj interesant a fost acela că România nu mai trebuie privită doar prin prisma problemelor sale interne, ci și prin expunerea ei la piețele externe, la prețul carbonului, la interconexiuni și la schimbările structurale din întreaga Europă. Altfel spus, competitivitatea României va depinde tot mai mult de abilitatea ei de a funcționa bine într-un sistem interdependent.
Dincolo de discuțiile tehnice, evenimentul a avut și o puternică dimensiune simbolică. Douăzeci de ani de AFEER înseamnă douăzeci de ani de evoluție a unei piețe care a trecut de la o etapă relativ simplă la una marcată de complexitate europeană, presiune geopolitică și exigențe tehnologice tot mai mari. În acest sens, aniversarea AFEER nu a fost doar o ocazie de retrospectivă, ci și un bun moment pentru definirea direcției. Din intervențiile participanților s-a conturat ideea că piața de energie din România nu mai are nevoie doar de adaptări punctuale, ci de o nouă etapă de construcție: mai multă lichiditate, mai multă integrare, mai multă digitalizare și un cadru mai stabil pentru investiții.
Dacă există o idee care sintetizează întregul panel, aceasta este că piața de energie nu mai recompensează simpla prezență. Recompensează capacitatea de a înțelege rapid, de a reacționa corect și de a construi procese robuste într-un mediu instabil. Lichiditatea, volatilitatea, digitalizarea și AI-ul nu sunt patru teme separate. Sunt, de fapt, patru dimensiuni ale aceleiași transformări. O piață mai volatilă cere mai multă tehnologie. O piață mai conectată cere mai multă disciplină și mai multă integrare. O piață cu mai multe regenerabile cere mai mult forecast și mai multă flexibilitate. O piață mai competitivă cere decizii mai rapide și mai bine fundamentate.
Panel:
Lichiditatea, volatilitatea, digitalizarea și inteligența artificială – teme esențiale pentru evoluția pieței de energie – s-au aflat în centrul celui de-al doilea panel al Conferinței anuale AFEER.
Discuția, moderată de Corina Popescu, Vicepreședinte SPER, a reunit experți și reprezentanți ai unor organizații și companii relevante din piața energetică europeană:
▪️ Aurel Mindrican – membru board AFEER
▪️ Pietro Rabassi – Executive Vice President for Western and Central Europe, Nord Pool / Euronext / Groupex
▪️ Krasimir Zhivachki – Product Development Manager, Enery
▪️ Mustafa Ensari – CEO, VTC Energy
▪️ Luka Goljevscek – KELAG
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
