Meditație

Pornind de la Preludiul lui Bach…

Încheind ascultarea emisiunii transmise pe postul România muzical de astăzi dimineață, 1 cireșar 2026 prin propunerea acestei rarisime compoziții redate „cu mijloace jazistice“, așa cum a anunțat prezentatorul (ce mai greșise anterior confundînd lunea cu marțea și pe Bach cu Brams!), am deconectat imediat radioul și am meditat ca și alteori la cumplitul meșteșug de tîmpire constînd în preluarea-prelucrarea unor celebre teme muzicale, literare, plastice, sculpturale etc. Astfel de parazitări ale genialelor opere artistice anaoloage viețuirii paraziților intestinali din lumea animală ori a acelora tot de o înspăimîntătoare diversitate din lumea vegetală merită nu încurajate, exemplificate, admirate, savurate ci înfierate, extirpate și hotărît combătute cu tărie în numele onestității, al dreptului la existență curată al tuturora. Din această mentalitate parazitară de existență derivă plagierea – racilă nu îndeajuns dezvăluită în toată amploarea ei și doar ocazional combătută fiindcă, vai, încă din școală obișnuința copiatului e generalizată, căci toți au nevoie de note de trecere – nu-i așa? Pedagogic, desigur, se poate recomanda imitația infantilă a părinților și apropiaților din familie ca temelie a formării caracterului și a deprinderilor profesionale, dar odată cu evoluția spre maturizare și obligatoria desprindere de mentori se impune căutarea propriilor căi și metode existențiale potrivit statutului de unicat după voia divină a fiecărei ființe umane.

Dacă Dumnezeu e prin excelență veșnic original Creator al tuturor celor văzute și nevăzute, diavolul e prin excelență de-a pururi imitator, caricîndu-L pe Dumnezeu. Din păcate, simțul deosebirilor nu-l posedă toată lumea. Adevărului divin etern potrivnicul nu-i poate opune, bietul, decît minciuna efemeră (proverbul nostru neaoș adevărul iese pînă la urmă la iveală ca untdelemnul deasupra apei ar trebui să fie motoul fiecărui ins ce încearcă să răzbată social mai ales în domeniul politic).

Ca surse de inspirație, de meditație pînă la extazul echivalent în excepționale cazuri cu revelația, operele artistice oglindesc de-a lungul secolelor natura creatoare divină, probează strădania întru asemănare a ființelor create după chipul Tatălui. Pe drumul acesta ascendent merg cei puțini meniți devenirii întru ființă, majoritatea oamenilor evoluînd însă pe orizontală sub tirania legilor devenirii întru devenire (conceptele aparțin, se știe, lui Constantin Noica. La Mihai Eminescu deosebirea dintre cele două categorii omenești este evidențiată în Criticilor mei: Multe flori sînt, dar puține / Rod în lume o să poarte; / Toate bat la poarta vieții, /Dar se scutur multe moarte).Din nefericire, numărul talanților încredințați fiecăruia diferă; de aici invidia și tentația boicotării sau chiar a anihilării acelora socotiți concurenți. Diavolul e mare meșter în a interveni în asemenea aspecte. Ieșirea din concurența care în vremurile arhaice se definea prin homo homini lupus a arătat-o Hristos: iubirea – chiar și a vrăjmașilor. Orice poate imita diavolul, numai iubirea și smerenia nu le poate imita. Așa se deosebesc cei care trăiesc întru Adevărul lui Hristos de slugile tatălui minciunii; nu prin numărul la pantofi ori prin venituri.

Mă rog Sfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfîntului Arhanghel Mihail și Sfîntului Înger Păzitor ca frazele de față să nu smintească pe vreun cititor, ci dimpotrivă: să le vină-n ajutor.

Strîmbeni, 1 cireșar 2026