Avva Isaia: Nu te măsura pe tine în toate cele pe care le faci

Nu sta să te judeci pe tine însuți pentru ceva pe care l-ai făcut – bine, rău, virtute, păcat – sau să-l compari cu ceilalți. De câte ori nu avem de-a face cu acest lucru!

Să uităm cele din urmă și să nu ne intereseze ce am făcut. Pentru că, analizând, descoperim că am făcut ceva important sau ceva rău, ceva mare și frumos și mai reușit decât celălalt sau ceva mai mic. Fie că judecăm lucrul în sine, fie în legătură cu aproapele, vom cădea în una dintre cele două capcane: fie în mândrie, dacă este ceva bun și mai mare, fie în deznădăjduire, în mizerie, în degenerarea existenței noastre, dacă nu este bun.

Aceasta deoarece, atâta timp cât credem că suntem maturi, atâta timp cât credem că avem putere înăuntrul nostru, purtăm neputința lui Adam și a Evei, egoul cel șubred pe care ni l-au lăsat moștenire strămoșii.

Așadar, ca să rămâi netulburat de gânduri, nu sta niciodată să analizezi ce ai făcut. Aceasta este valabil pentru tot ceea ce ni se întâmplă.

Dar cum mă voi spovedi dacă nu judec? La spovedanie nu fac analiza faptelor mele, ci înfățișarea păcatelor mele. Acesta e un lucru diferit, deoarece nu apreciez faptele mele, ci pur și simplu le relatez. Nu stau să mă gândesc ce am făcut dimineața, ce am făcut și ce n-am făcut, deoarece acest lucru creează în sufletul meu o atmosferă sufocantă.

Dacă ne încredințăm că am făcut ceva mai bun, înțelegeți în ce măsură de egoism putem să cădem. Cuvântul „nu te măsura pe tine în nicio faptă” este adevărata înțelepciune.

Cei mai mulți, când cădeau, cădeau și din acest motiv. Sau îl folosim ca să ne îndreptățim patimile. De exemplu: am păcătuit o dată și, după aceea, îmi zic: la ce îmi folosește pocăința? Ce mizerie! Cât de mult se zdrențuiește astfel ființa noastră!

P. Emilianos Simonopetritul

(Tâlcuiri la Filocalie, vol. 3 – Sfântul Isihie, Editura Sfântul Nectarie)

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Nihil Sine Deo