Halloween sau fascinația întunericului versus lumina credinței

În fiecare an, la sfârșitul lunii octombrie, Halloweenul, o „sărbătoare” împrumutată din lumea occidentală, își face tot mai simțită prezența în societatea românească, ridicând o problemă dureroasă: ușurința cu care împrumutăm obiceiuri străine, în vreme ce propriile tradiții creștine sunt treptat uitate sau privite cu o anumită jenă

În preajma așa-numitei sărbători de Halloween, vitrinele magazinelor se umplu de dovleci sculptați, schelete, măști înfricoșătoare, iar în unele școli ori grădinițe se organizează petreceri unde copiii, costumați în vrăjitoare, vampiri sau fantome, participă la activități prezentate drept nevinovate prilejuri de distracție. În fapt, este un obicei străin de tradiția noastră creștină care, din păcate, câștigă numeroși adepți.

La prima vedere, asemenea manifestări par lipsite de importanță. Totuși, educația celor mici se realizează nu numai prin cuvinte ori sfaturi, ci și prin imaginile, gesturile sau acțiunile cu care îi familiarizăm. Lucrul privit astăzi ca un simplu divertisment poate deveni o deprindere, influențând, treptat, sensibilitatea lor moral-religioasă. Denumirea „Halloween” provine din expresia engleză „All Hallows’ Eve”, adică Ajunul Tuturor Sfinților, sărbătoare celebrată în creștinismul occidental la 1 noiembrie. Originile sale sunt însă complexe, reunind tradiții populare irlandeze și scoțiene – unele legate de vechea ceremonie celtică Samhain –, datini medievale și influențe moderne americane. Începând din secolul trecut, Halloweenul s-a preschimbat într-un fenomen comercial, dominat de costume, petreceri sau reprezentări inspirate din literatura ori cinematografia de groază.

Integral pe: Basilica

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural. Presă cu frică de Dumnezeu