Chipul de zeu al poemului transmodernist

2. Am să reconstitui din sâmburii apţi

Mărul de Aur

chipul de zeu

al poemului din basme fantastice.

Estimp, imposibilitatea de a oglindi

logic mişcarea Sufletului care,

asemenea eleaţilor, o să se lase

luminată feeric

de o căţuie cu seu.

X X X

3. De aceea te-am adus în Cetate, Maestre,

să-mi spui că oamenii, absolut toţi,

au înlăuntru-le fântâni răcoroase.

Când îmi las limba – ca o singurătate –

să guste eudaimonica tăcere a Formei,

Tu să-mi propui NOUA POEZIE,

lângă înaltă sfinţenia PLUGULUI,

ca o necuprindere, ca o bătălie

câştigată, numai că-n lanţuri încă

SPIRITU-MI

CRIPTOFANIC

şi ajuns entelehie

în Hiporboreea.

Conf. Univ. Dr.  Ion Popescu-Brădiceni, 1 iulie 2015

 MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet