Aşteptându-l pe Abrasax

Aşteptându-l pe Abrasax în Antropolis

dimpreună cu Es. Samyro, vedem

la orizont un extraordinar desfrâu

lingvistic. Ne învăluie până la brâu

larvarul mâl.

***

         Dar noi gâl-gâl extracţia

de suprarealism anarhic, nu fără

a-l biciui pre-un primitiv paharnic

că n-a strivit sub tălpi cupele de-aur

moştenite de la Omul Aproximativ

al lui Tristan Tzara: un fel de ambasador

al Antipoeziei, descălecător într-o Vis Poetica,

într-o Ars Noetica, întemeiate parţial

pe mari ansambluri transretorice, remodulate

subtil, sub semnul unui tril, al Ciocârliei.

Iar pe râu, morile de vânt dau drumul

unor ideologeme neînchipuite încă;

fragmente întregi plutesc ca nişte insule,

ca nişte reverii, transpoetici ale focului,

ca nişte căderi de pe o stâncă, înnourată

         Marcel Raymond ne ia de braţ

pe amândoi şi ne şopteşte conspirativ:

aflat-am secretul de-a le conferi

cuvintelor o existenţă reală, căci ele tind

a redeveni substanţe ale lumii, cu viziuni

subterane, culmi inaccesibile şi suverane –

pe case-artişti cu pinsule, vopseluri;

tehnici semiotice anticipa-vor discursul

transrealist,

         Serge Faucherau se-apropie

de grupul care ne-alcătuisem Kairotic:

„Eu sunt receptiv la viaţa roşie a Creierului

care de-abia-şi mai controlează vulcanul

lăuntric. Eu mă las vrăjit de erotismul

dunelor submarine”.

Conf.univ. Ion Popescu-Brădiceni,

doctor în filologie,

membru titular al Societăţii Naţionale Române de Filozofie