Ne place fapta! Acţiunea „Români pentru români” la Odorheiu-Secuiesc.

   La începutul fiecărui an şcolar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Harghita verifică dacă singurul liceu cu predare în Limba Română din Odorhei îndeplineşte „cota” de români. „Da, o îndeplineşte, în măsura în care orfelinatul Casa „Sfântul Iosif” poate supravieţui şi primi noi copii veniţi din toate colţurile României. Fostul primar Szasz Jeno, timp de opt ani, s-a chinuit să desfiinţeze orfelinatul (care strica puritatea etnică maghiară), vrând să înfiinţeze acolo o universitate maghiară sau să-l transforme în sediu pentru aşa-zisul Parlament Secuiesc. Dar Dumnezeu n-a vrut să se întâmple aşa. După opt ani de procese, clădirea orfelinatului şi-a păstrat destinaţia iniţială. Acum singura problema este cea economică, cheltuielile pentru întreţinerea clădirii, precum şi pentru hrana, îmbrăcămintea şi şcolarizarea copiilor fiind extrem de mari. De aceea am hotărât să ne mobilizăm, aşa cum am făcut-o şi în cazul ţăranilor români şi copiilor lor din cele zece sate din Harghita şi Covasna în care am mers până acum”, ne-a spus Mihai Tîrnoveanu, iniţiatorul şi sufletul Acţiunii „Români pentru români”. Redau, în continuare, mesajul său adresat românilor din toată Ţara şi din diaspora care au sprijinit această acţiune: „Voi aţi scris duminică câteva rânduri ale acestui basm real. Fericirea de pe chipul acestor îngeraşi este mai puternică decât orice. Ochii lor înving clipă de clipă răul, iar sclipirea din ei se datorează şi vouă. Piatră pe piatră, faptă cu faptă se reclădeşte speranţa, se făureşte certitudinea că unitatea în credinţă şi acţiune este soluţia. Aţi pus Tricolorul în mâna acestor copii din Harghita şi i-aţi făcut să zâmbească. Le-aţi dăruit un cadou şi le-aţi spus că ei nu sunt singuri. Acesta a fost mesajul. A fost şi este în continuare, căci nu vom lăsa timpul să şteargă amintirea, Duminica în care inimi din toată Ţara au bătut lângă inimile acestor copii frumoşi din Harghita. Aceşti copii v-au cunoscut. Ei ştiu că nu sunteţi oameni cu bani mulţi, ci „doar” oameni, „doar” Români. Pentru ei, ca de altfel pentru toţi fraţii noştri de sânge din Harghita şi Covasna, înseamnă enorm de mult să ştie că gândul vostru, al românilor din restul Ţării, se îndreaptă către ei. Acest lucru le dă curaj, îi întăreşte. Le dă putere, şi nu în sens metaforic, ci la propriu, să ducă lupta pentru România mai departe. Nu este uşor să trăieşti ca român aici. Ştiţi bine de ce. Numele răului nu îl rostesc. El este cunoscut. Mai puţin cunoscut este chipul acestor copii, chipul României”.