Mircea Eliade, „Notă despre patriotism”
Cred că foarte puţini dintre cei care se ocupă de istoria naţionalităţilor europene şi de originea „conştiinţei naţionale” pe continent ştiu că abatele Gioacchino da Fiore (sfîrşitul secolului al Xll-lea, începutul secolului al XIII-lea) a fost primul patriot italian. El cel dintîi îşi mărturiseşte nădejdea în unitatea Italiei. Pentru el, duşmanii naţiunii italiene, ai lui populus latinus, sînt duşmanii „poporului ales”. Toţi năvălitorii barbari de la nord — lombarzii, francii, normanzii, germanii —joacă acelaşi rol pe care l-au avut asirienii în istoria celuilalt „popor ales”, evreii.
Ei vin să „pedepsească”, să împlinească porunca Domnului; italienii suferă de pe urma năvălirilor barbare întocmai aşa cum au suferit şi evreii de la babilonieni şi asirieni: pentru că n-au fost vrednici să păstreze curată Legea Nouă pe care Dumnezeu le-o dăduse prin Isus Christos. Italienii sînt cel din urmă „popor ales” — după evrei şi după greci — şi sînt cu atît mai venerabili; căci nu s-a spus: „Cei de pe urmă vor fi cei dintîi”?…
Cititorul poate găsi referinţele „patriotice” din scrierile lui Gioacchino da Fiore în cartea lui E. Anitchkov, Joachim de Fiore et Ies milieux courtois (Roma, 1931, pp. 200 şi urm.).
Nu e locul aici să arătăm influenţa abatelui calabrez asupra franciscanismului şi pre-Renaşterii. E destul să amintim, încă o dată, că Gioacchino da Fiore a crescut într-un mediu plin de elemente etnice greceşti şi că în Calabria se dezvoltase un puternic curent mistico-ascetic ortodox, mai ales sub înrîurirea Sfintului Nil. De toate aceste lucruri se va ţine într-o zi seama, cînd se va scrie istoria pre-Renaşterii. Căci ideile stareţului calabrez au influenţat întreaga „pre-Renaştere” — iar aceste „idei” îşi au izvorul în Răsăritul ortodox.
În notele de faţă ne interesează însă un alt aspect al problemei. Şi anume mi se pare foarte semnificativ faptul că ceea ce am putea numi „conştiinţa naţională” apare o dată cu o bogată mişcare profetică, străbătută de viziuni apocaliptice şi de nădejdi eshatologice. (1)
__________________________________________________________
1. Integral la: Mircea Eliade, FRAGMENTARIUM, Editura “Destin”, Deva 1990, p. 28-33