Mihai Eminescu; Ai noştri tineri
„Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gît cravata cum se leagă nodul,
Ş-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul
Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,
Ducînd în dinţi ţigara lungăreaţă…
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă:
Stîlpi de bordel, de crîşme, cafenele,
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.
Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pân’ şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.” (1)
–––––––––––––––––––––––––
(1) Mihai Eminescu, Poezii-proză literară, vol. I, Ediţie de Petru Creţia, Editura Cartea Românească, 1978, pag. 366-367