Lucian Blaga; Dar munţii – unde-s?
Munții Făgărași
„Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul își zice:
Eu am crescut hrănit de taina lumii
și drumul meu îl ține soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-ma pe frunte
şi-n pieptu-mi larg
credința mea o sorb puternică din soare.
Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul se-ntreabă:
Dar munții – unde-s? Munții,
pe cari să-i mut din cale cu credința mea?
Nu-i văd,
îi vreau, îi strig și – nu-s!” (1)
––––––––––––––––––––––––
(1) Lucian Blaga, Poezii, Ediţie de Ion Nistor, Editura Cartea Românească, 1982, pag. 19