Retrospectivă culturală: PRIGOANA CULTURII

          De la facerea lumii, cultura şi profesionalismul au fost virtuţi invidiate de diletanţi şi nonconformişti. Aceştia au împiedicat progresul societǎţilor atât democratice cât şi cu o guvernare de tip totalitar, în detrimentul moralei civice promovate de constituţii. Grav este cǎ marea prigoanǎ a culturii şi a intimitǎţii civice vine chiar din interiorul sistemului care vehiculeazǎ ideea de moralitate şi culturǎ. Iatǎ de pildǎ ce spunea F.M. Dostoievski în epoca modernǎ׃

      „Catolicismul roman e mai rǎu decât ateismul însuşi (…) Ateismul nu face decât sǎ predice zeroul, dar catolicismul merge şi mai departe: predicǎ un Hristos denaturat, pe care tot el l-a ponegrit şi profanat, un Hristos contrar celui adevǎrat! Catolicismul îl predicǎ pe Antihrist, vǎ asigur de asta!”[1]  Şi vǎ întrebaţi de ce statul este neputincios în stagnarea acestui demers diabolic când Biserica Catolicǎ predicǎ pe Antihrist şi se face vinovatǎ de toatǎ aceastǎ aviditate de putere politicǎ şi masacre inutile. Responsabilitatea smintelii provocate celor convertiţi se datoreazǎ înainte de toate clericilor cu o astfel de atitudine cǎci „oamenii s-au dedat prea mult grijilor vieţii şi sunt asemenea păsărilor sătule, care în zadar mai au aripi, căci se târăsc pe pământ laolaltă cu dobitoacele.”[2] Chiar dacǎ „nu există nici o societate în care regulile să fie automatizat respectate”[3], totuşi un minim de moralǎ trebuie sǎ fie, pentru a asigura nu numai progresul economic ci şi unul civilizator. Deasemeni, „au fost epoci în dezvoltarea sufletului românesc în care gânduri mari nu s-au putut răspândi pentru că nu s-a găsit nimeni să cheltuiască pentru tipar şi în care, pentru aceeaşi osândă de a rămânea în manuscris şi până astăzi, lecţii folositoare de bună limbă românească nu s-au putut îndrepta către cei cari, prinşi de falsele mode, greşeau în alcătuirea formei”[4], ceea ce putem observa şi astǎzi. Se mai poate ridica pentru noi românii un conducǎtor precum Ţepeş sau Ştefan cel Mare care îmbinau convenabil cultura cu politica? Petre Ţuţea descria vulgar dar realist că: „(Vlad Tepeş) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ştefan cel Mare. Cu armele! Are meritul cǎ l-a şi bǎtut. Şi are mai ales meritul cǎ a coborît morala absolutǎ prin ţepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap şi ţi-era fricǎ sǎ n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voivod absolut, Vlad Tepeş. Pǎi fǎrǎ asta istoria românilor e o pajişte cu miei!”[5] O prefigurare a rǎpirii libertǎţii şi intimitǎţii umane într-o manierǎ apocalipticǎ, a fǎcut-o chiar  F.M.DOSTOIEVSKI.

     “Din momentul in care întreaga omenire va părăsi credinţa în Dumnezeire (şi cred că această perioadă va veni şi ea o dată şi o dată, aidoma erelor geologice), concepţia despre lume care mai stă încă în picioare azi se va prăbuşi de la sine, fără să fie nevoie să ne întoarcem la antropofagie, şi tot aşa şi noţiunile etice actuale vor dispărea la rândul lor şi va începe o epocă nouă. Oamenii se vor strădui cu puteri unite să smulgă vieţii tot ceea ce le poate ea oferi, luptând în numele fericirii şi al plăcerior hărăzite exclusiv lumii acesteia. O mândrie titanică, divinată, va înălţa spiritual omenesc, şi pe faţa pământului va apărea omul-zeu. Atotputernic prin voinţa şi ştiinţa cu care este înarmat, el va învinge clipă de clipă natura, de astă dată însă definitiv.”[6] Conchidem zicând cǎ acel moment a sosit deja, rǎmâne sǎ supraveţuim acestor animozitǎţi penibile dar adevǎrate, agresive dar înǎlţǎtoare.

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ