CEL MAI MARE PĂCAT (meditație duhovnicească)
CEL MAI MARE PĂCAT
(meditație duhovnicească)
Cel mai mare păcat este încălcarea celei mai mari porunci: iubirea de Dumnezeu (Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a numit iubirea de Dumnezeu „cea mai mare poruncă din Lege”). Dacă despre femeia păcătoasă care spăla picioarele Domnului cu lacrimi, Aceasta a spus: „Iartă-se păcatele ei cele multe, CĂCI MULT A IUBIT”, înseamnă că iubirea de Dumnezeu înfrânge păcatele omului. Iar lipsa dragostei față de Treimea Cea Deoființă anulează posibilitatea iertării. Este drept că tot Domnul spune: „Cel ce Mă iubește PĂZEȘTE PORUNCILE MELE”, adică de ești călcător de porunci, nici iubitor de Dumnezeu nu poți să fii, totuși și fiii fac multe obrăznicii, supărându-și părinții, dar plâng după ei atunci când îi lasă în vacanță la bunici!
Și atunci?.. Iubește, sau nu iubește păcătosul pe Dumnezeu? Păcătuirea demonstrează în general lipsa unei sensibilități față de Gingașul nostru Creator. Căci dacă El a cerut anumite lucruri de la noi, și le-a întărit CU PORUNCĂ, a nu ne păsa de acelea înseamnă a-L disprețui pe Dătătorul poruncilor. Dacă tu îmi ceri cu stăruință un lucru, iar eu îl ignor, oare nu ți-am demonstrat că nu-mi pasă de dorințele tale, și prin aceasta, că de fapt NU TE IUBESC? Răspunsul cred că ți l-ai dat, tu, cel ce citești aceste rânduri..
Și totuși suntem la jumătatea adevărului! În privința lui Dumnezeu nu este chiar așa. Cel ce are o inimă „de carne”, ca să pomenesc o profeție din Vechiul Testament („le voi scoate inimile de piatră, și le voi da inimi de carne”), acela când se apropie de Dumnezeu, va începe să simtă un foc interior despre care nu avea habar că ar fi mocnit în el!. Iubirea de Dumnezeu este ascunsă în inimile noastre, precum iubirea de soare este ascunsă în flori, iar iubirea de apă este ascunsă în pești! ESTE NATURAL SĂ-L IUBEȘTI PE DUMNEZEU! Deci în fața Domnului de s-ar afla, păcătosul ar retracta tot ce a zis rău, și ar condamna tot ce a făcut rău.. În fața lui Hristos (căci este Singurul din Treime Care poate dialoga cu noi fără simboluri intermediare), păcătosul descoperă dragostea ancestrală de Dumnezeu. Dacă ești NORMAL, nu poți să nu-L iubești pe Hristos, pentru că este Creatorul tău!
Vedeți așadar că păcatul privează omul de iubirea de Dumnezeu, pentru că îl îndepărtează de El. Ajunge însă o reapropiere de Hristos, și iubirea se reaprinde, căci firea reintră pe făgașul normal. De aici putem trage unele concluzii. 1. Păcatul se învinge cu rugăciune, pentru că rugăciunea este REAPROPIERE DE DUMNEZEU care aprinde iubirea de El. 2. Îndepărtarea păcătosului de Sfânta Euharistie (adică de Însuși Domnul!) pe termen lung, nu are rol terapeutic, nu îl va vindeca de păcatul său, ci, despărțindu-l de „plinătatea Dumnezeirii” din Hristosul Cel euharistic, îl va răci și-l va păcătoși mai tare!
Respectând titlul meditației mele, iată că am descoperit împreună niște nuanțe ale vieții duhovnicești ce scapă „teologului” amator.. Căci ușor judecăm pe cei ce-și fac păcatele în ochii lumii: „Nu-L iubesc pe Dumnezeu”, fără a înțelege că ei nu au devenit niște adevărați „neiubitori” de Dumnezeu, adică „urâtori” de Creator, ci sunt „uituci de Dumnezeu”!
Păcatul cel mai mare al omului este neiubirea de Dumnezeu, care se exprimă prin ură! Aceasta este „urâciunea pustiirii” sufletești, culmea grozăviilor: să-L urăști pe Dumnezeul tău.. Păcatul acesta în sine, te-a coborât în iad de viu, și ți-a legat strâns în jurul sufletului toate celelalte păcate, pentru că nu mai există iubirea, cea care le ardea prin harul lui Hristos!
Ați înțeles? Ura de Dumnezeu, acesta este cel mai mare păcat. Să ne ferească Bunul nostru Mântuitor de așa grozăvie! Să părăsim fărădelegile noastre, ca nu cumva să se „răcească dragostea” noastră de Dumnezeu, rămânând prea mult timp departe de El.. Și să ajungem să Îl urâm..
Doamne, mântuiește poporul Tău, amin!
Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia