Predică despre „CUNOAȘTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS”

  Cel ce Îl iubește pe Domnul nostru Iisus Hristos se regăsește în cuvintele de iubire ale misticilor asceți și ale „cântăreților de Dumnezeu”, adică ale poeților, sau imnografilor. Cel ce iubește numai din gură, acela nu le va înțelege. Dimpotrivă, va fi iritat de astfel de declarații de dragoste făcute lui Dumnezeu. Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, este Persoană Care Se arată („Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi”), este REALITATE, NU NOȚIUNE ABSTRACTĂ. Acesta este de fapt, specificul Ortodoxiei: cunoașterea reală a lui Hristos, Dumnezeul cu Chip, prin Duhul Sfânt, Dumnezeul fără Chip. Nu S-a întrupat toată Treimea, ci numai Unul, adică Fiul, Care S-a numit după nașterea din Fecioară „Iisus (Mântuitor) Hristos (Unsul)”. De aceea nu poate fi cunoscut decât Cel ce S-a făcut Om, dar Acela, cu adevărat poate fi cunoscut! Temelia credinței în cunoașterea reală, mistică, a lui Iisus Hristos Cel Înviat este firea omenească pe care El Și-a însușit-o prin nașterea din Fecioară. Nu Se poate cunoaște infinitatea naturii Sale dumnezeiești, ci doar „cât îi este dat omului să cunoască” din umanitatea Sa transfigurată de către dumnezeirea Sa.

Sfinții Apostoli L-au cunoscut pe Domnul, dar nu au putut cunoaște ceea ce rămâne necunoscut în veci, adică dumnezeirea Sa, ci doar ceea ce vedeau și auzeau, adică umanitatea Sa. Căci a spus Domnul foarte clar: „Tatăl Meu până acum lucrează, ȘI EU LUCREZ”. Dar cine vedea pe Hristos creând alături de Tatăl Său? Cine-L vedea pe Hristos hrănind făptura însuflețită de pe pământ, alături de Tatăl Său? Cine-L vedea pe Domnul cârmuind astrele cerului, împreună cu Tatăl Său? Nimeni.

Au cunoscut deci contemporanii Domnului ceea ce se putea cunoaște la Iisus, iar dumnezeirea Sa au cunoscut-o doar prin lucrările ce se făceau prin Trupul Său omenesc. De aceea afirmă teologii că Hristos „pe cele dumnezeiești le lucra omenește”, adică prin trup de om.

Cunoașterea apostolilor referitoare la Domnul era la început exterioară, așa cum este cunoșterea fiecărui om în privința altui om. Ceea ce vedem, auzim și înțelegem, aceea cunoaștem. Dar încă din acele vremuri promisese Domnul ucenicilor Săi un alt fel de cunoaștere, cea interioară. De mai multe ori Domnul a afirmat că El va pătrunde în adâncurile omului, dacă acesta va păzi poruncile Sale: „Eu și Tatăl Meu vom veni la acela (păzitorul poruncilor), și VOM LOCUI ÎNTR-ÎNSUL. (..) Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine, și EU ÎNTRU EL. (..) De va auzi cineva și va deschide ușa, VOI INTRA LA EL ȘI VOI CINA CU EL, și el cu Mine”. Iată deci arătarea tainică a Domnului în inima omului, care îi devine Lui „sălaș”, iar prin aceasta, „Împărăție a lui Dumnezeu”!

Frații și surorile mele în Domnul,
Această cunoaștere interioară a Domnului ne este accesibilă și nouă, membrilor Bisericii Dreptmăritoare. Cum se poate dobândi ea? Prin Duhul Sfânt. Unde? În cămăruța de rugăciune. Când? În momentele tainice de rugăciune săvârșită întru smerenia amintirii propriilor păcate. Dacă nu știați, aflați acum de la mine că rolul Duhului Sfânt este acela de a-L slăvi pe Cel Care L-a trimis pe pământ. Iar Acela, este Fiul, Iisus Hristos. „Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, ÎL VOI TRIMITE LA VOI” (Ioan 16;7). Deci după cuvintele rostite de Domnul Însuși, „Cel ce caută slava Celui ce L-a trimis pe El, Acela este adevărat”. Prin urmare, Tatăl L-a trimis pe Fiul, și Fiul L-a slăvit, apoi Fiul L-a trimis pe Duhul, și Duhul Îl slăvește! Căci acesta este regula în lucrarea mântuirii noastre: Fiecare slăvește pe Cel ce Îl trimite.

Că Iisus Hristos vine pe pământ PRIN Duhul Sfânt, se vede clar din rugăciunile Bisericii. La Sfințirea cea Mare a apei, preotul cere Fiului: „VINO ȘI ACUM PRIN POGORÂREA DUHULUI TĂU CELUI SFÂNT, și sfințește apa aceasta”! Iar la Liturghie, preotul cere Tatălui: „Trimite și acum pe Duhul Tău Cel Sfânt peste darurile acestea”, ca să se prefacă ele – pâinea, în „CINSTIT TRUPUL HRISTOSULUI TĂU”, iar vinul, „ÎN CINSTIT SÂNGELE HRISTOSULUI TĂU”. Deci, după rugăciune, prin Duhul Sfânt Se coboară în cele două materii Domnul Iisus Hristos.

La rugăciunea noastră de acasă, făcută în intimitate și în liniște, nu avem preotul cu noi să ceară venirea Domnului prin coborârea Duhului Sfânt. Și atunci?.. Îl cerem pe Duhul Sfânt noi înșine! Vă amintiți rugăciunea începătoare „Împărate Ceresc”? Rostirea acestei rugăciuni nu este întâmplătoare. Ea este o „EPICLEZĂ”, o invocare a Duhului Sfânt, Cel Care ni-L va aduce în inimi pe MULT IUBITUL NOSTRU IISUS HRISTOS! De aceea, fraților și surorilor, chemați-L pe Duhul Sfânt nu o dată, ci de mai multe ori, de va fi necesar! Și voi sunteți preoți și preotese. Jertfa voastră este duhovnicească, iar altarele voastre vă sunt propriile inimi!

Aceasta este ortodoxia curată! Învățătura aceasta nu o veți regăsi la nici unul din miile culte creștine din lume. Credeți că degeaba urăsc unii Ortodoxia? Unora le convine mai mult o stăpânire omenească pe pământ, decât stăpânirea Fiului lui Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt! Credeți că degeaba alții s-au convertit la Ortodoxie? Au făcut-o, pentru că au găsit SINGURA CALE DE A-L DOBÂNDI PE IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU!

Lumea nu știe aceste lucruri. Lumea știe doar să se certe pe internet. Lumea vrea să apere o Biserică de ale cărei învățături este complet străină! Învățați mai întâi ortodoxia, practicați-o voi, apoi săriți în apărarea ei. Așa, veți ști cu adevărat ceea ce apărați…

Să ne trimită Bunul nostru Tată ceresc pe Duhul Său Cel Sfânt, ca prin El să Îl primim pe dulcele, scumpul, minunatul nostru Mântuitor Iisus Hristos, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia