Răstignire

Doamne, cât a plâns Măicuța
Înaintea Crucii Tale..
Inima ei de Fecioară
Se-înnegri atunci de jale!

Uda din belșug pământul,
Vărsând lacrimile sale,
Iar jelirea ei duioasă
Se-auzea departe-‘n vale..

Căci văzând cum al Tău sânge
Se scurgea încet pe Cruce,
Ea Te implora din suflet:
„Fiul meu scump, nu Te duce”!

Căuta cu deznădejde
Să-Ți audă vocea blândă..
Cât ar fi dorit să-Ți șteargă
Fața slabă, sângerândă!

Cât ar fi dorit să-Ți spele
Mâinile, cu fier străpunse!
Ți-ar fi curățit de sânge
Și picioarele împunse..

Cu-ale ei ei mâini delicate
Ți-ar fi smuls cuie și spini,
Însă o țineau departe
De-al Tău trup, soldați haini..

Citind eu în Sfânta Carte,
Înțeles-am cu uimire
Că atuncea, pe Golgota,
A mai fost o răstignire!

Căci pe când Tu, de pe Cruce,
Ai strigat spre Cer cu teamă,
Răstignitu-s-a cu Tine
Și a Ta Preasfântă Mamă!

amin

de Preot Sorin Croitoru

______________________________________________________________________________________________________

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook