Căsătoriile mixte, argumentație

  Știu că mulți au rămas dezamăgiți descoperind că eu cred în corectitudinea oficierii căsătoriilor mixte. Pe de o parte, nu sunt de acord cu ecumenismul, pe de altă parte, accept căsătoriile mixte.. Așa este. Ecumenismul mi se pare odios, pentru că vrea să amestece lumina cu întunericul, încercând să-i îmbolnăvească de orbire pe „fiii luminii”. Căsătoriile mixte, în schimb, nu fac altceva decât să țină în staulul Bisericii o categorie aparte de „oițe”, care altfel s-ar pierde prin prăpăstii întunecate. Iar dacă Domnul, Bunul Păstor, este dispus să caute oaia pierdută, oare cum va trebui să luptăm noi, păstorii Săi, ca să le păstrăm pe acelea care sunt deja în staul?!

Cunosc problematica acestor căsătorii mixte din „interior”. Cunosc și urmările acestor căsătorii: credeți-mă, ele sunt benefice! Multe femei ortodoxe au primit de la Dumnezeu o nouă șansă în viață. De asemenea, mulți dintre soții lor neortodocși și-au înviorat viețile duhovnicești datorită soțiilor ortodoxe. O parte dintre aceștia au intrat deplin în Ortodoxie, o parte și-au menținut fidelitatea față de confesiunea lor, dar oricum, a intrat în „arterele” sufletelor lor suflu nou de viață duhovnicească, fiind în contact atât de strâns cu Ortodoxia. Nu putem să cerem românilor care emigrează să nu-și unească viețile cu locuitorii țărilor de destinație. Este un proces absolut normal. NU VREM SĂ DĂM NAȘTERE UNEI NOI FORME DE RASISM: RASIMUL RELIGIOS! Biserica Ortodoxă, ca Mamă iubitoare, nu își va părăsi fiii și fiicele pentru că și-au găsit parteneri de viață în străinătate. Dimpotrivă, Sfânta Biserică va revărsa din darurile sale cele bogate și asupra soților neortodocși, sfințindu-i și luminându-i și pe aceștia! Nu vrem adeziuni formale la Ortodoxie, doar ca să putem uni două destine. Vrem transformarea lentă, dar profundă a conștiințelor, vrem apropierea cu dragoste și fără de constrângeri de ușile sfintelor noastre biserici ortodoxe. Numai așa vom putea înfia în contul Bisericii Ortodoxe adevărați „copii” iubitori, care apoi îi vor face cinste. Dar și dacă soții sau soțiile fiilor și fiicelor poporului român căsătoriți în străinătate nu se vor îndrăgosti de Biserica Dreptmăritoare, tot avem un mare folos din oficierea căsătoriilor mixte: nu i-am părăsit pe-ai noștri, le-am fost alături, le-am păstrat dreptul, oferindu-le bucuria de a primi Sfintele și mântuitoarele lui Hristos Taine!

Cu ce este mai bună căsătoria dintre un „ortodox practicant” și unul „nepracticant” (adică.. păgân!), decât cea dintre ortodox și neortodox? Știți cum mă rog de tinerii de astăzi ca să țină puțin post, doar-doar oi avea curajul să-i împărtășesc după ani de viețuire în curvie? Dreptul canonic interzice administrarea Tainei Cununiei neortodocșilor. Dar știți că un creștin care lipsește trei duminici consecutive de la Sfânta Liturghie, a fost tăiat din trupul Bisericii (asta înseamnă ceea ce spune Sinodul doi ecumenic: „să fie anatema”)? Știți că noi cununăm mii de astfel de tineri descreștinați, nu pentru că ar avea dreptul, ci pentru că vrem să-i scoatem din păcat, sperând într-o apropiere a lor de Biserică în viitor?.. Fraților, la vremuri noi, metode noi! Măcar să le încercăm pe toate.. Doar așa ne va lăuda Domnul ca pe niște iconomi râvnitori.

Acestea fiind spuse, mai rămâne de „demontat” o singură obiecție, de natură dogmatică, la adresa căsătoriilor mixte: Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe nu se administrează decât membrilor ei. Tocmai v-am spus că majoritatea tinerilor ortodocși care primesc Taina Cununiei nu mai sunt, după canoane, creștini. Și totuși primesc Taina. Știm că în perioada nașterii Bisericii erau familii în care doar unul dintre soți se convertea la credința în Domnul. Sfinții apostoli nu-i obligau pe cei care credeau în Domnul să vină cu soții lor ca să-i cunune. Dacă ne gândim bine, acești creștini nu erau cununați religios! Erau, dar cu ritualuri păgâne… Nici nu-i îndemnau ca să se despartă între ei. Nici nu le refuzau denumirile de „soț” și „soție”. Sfinții Apostoli acceptau starea de fapt a conviețuirii celor două persoane, ca fiind CĂSĂTORIE! Adică, fără nici o ceremonie creștină făcută, se considera că Taina Căsătoriei lucrează deja. De n-ar fi fost așa, după Botez, apostolii ar fi fost OBLIGAȚI să-i avertizeze pe noii creștini: de câte ori trăiți cu soții voștri, comiteți păcatul curviei. Dar nu, niciodată nu s-a întâmplat astfel. Apostolii și urmașii lor au considerat mereu că Duhul Sfânt lucrează și în soții care s-au căsătorit cu ritualuri păgâne înainte de încreștinarea lor. Probabil considerau că Harul primit la Botezul unuia dintre ei, sfințește și legătura dintre creștin și necreștin. Poate și asta spune Sfântul Apostol Pavel când afirmă că „femeia credincioasă (creștină) sfințește bărbatul necredincios (necreștin)”…

Ei bine, dragii mei acuzatori. Când veți fi în stare să explicați toate aceste „excepții” sau „anomalii” care aveau loc la începutul creștinismului, atunci voi accepta și eu că Harul Căsătoriei nu poate fi primit de neortodox. Unirea pe viață dintre bărbat și femeie este o mare taină a lui Dumnezeu, care depășește puterea noastră de categorisire și de încadrare în tipare..De aceea, mă pronunț în favoarea oficierii căsătoriilor mixte, și sunt în deplină concordanță cu Episcopul meu în privința acestui subiect.

Domnul să ne deschidă mințile, ca să încapă în ele înțelegerea marilor Sale taine, amin.

Foto: Doxologia

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

______________________________________________________________________________________________________

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook