Supărarea lui Dumnezeu

  Când avem impresia că „s-a supărat Dumnezeu pe noi”, de fapt s-a întâmplat altceva: „Omul ăsta nu vrea deloc. Dacă-l las așa, ăsta o ține pe-a lui până la iad. Ia să îl trezesc din somn, parcă Îmi pare rău să-l văd așa.. Mi-am vărsat sângele pe Cruce pentru el, iar acum să mă uit cum piere fără să fac nimic”?.. Și atunci se întâmplă niște lucruri grave în viața noastră. Dar nu sunt efectul „supărării” lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, sunt dovada nemaipomenitei iubiri de oameni ale Mielului lui Dumnezeu față de noi! „EU PE CINE IUBESC, ÎL MUSTRU ȘI ÎI PEDEPSESC”. Așa a zis Domnul în Apocalipsa. Pe cine iubesc, nu pe cine M-am supărat. Că dacă s-ar supăra Hristos.. Am ieși din casă și am cădea de-a berbeleacul pe trepte. N-am ajunge nici până la ușa blocului, credeți-mă!

Noi ne-am învățat rău: îmi merge bine: „Mă iubește Dumnezeu”. Am necazuri: „S-a supărat Dumnezeu”. Gata, le știm noi pe toate! Dar asta este logica noastră, nu a Celui ce a murit în chinuri PENTRU VEȘNICIA NOASTRĂ, nici a Celui Care Și-a trimis Singurul Său Fiu la moarte pentru noi! Am pierdut pe drum un lucru în raționamentele noastre: VEȘNICIA! Nu gândim decât până la alimentară și înapoi. Dar Dumnezeu altceva vrea pentru noi..

Pe El Îl rugăm să ne ajute ca să dobândim bunătățile cerești, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova Italia

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook