Creăm noi înşine lumea dimprejur!

  Nu, nu e vorba de un idealism ieftin: creăm noi înşine lumea dimprejur. Dar, pentru Dumnezeu, nici lumea n-o să ne înveţe ce e de făcut, când e vorba de noi şi nu de ea. E chiar lipsit de sens să trăieşti într-un decor atît de frumos încât să fie valabil prin el însuşi. Ce puţin filozofic e colţul acela de la Ermenonville, ales de Rousseau pentru filozofie! Nu se putea face acolo decât un templu — în care să nu oficieze nimeni. E mai bine să trăim fiecare pe măsura noastră, cu noroi, cu cocioabe şi cu şes — dar cu sinceritate. Şi mai ales fără rousseau-isme.

***

Sfinţii aceia curioşi, cât se poate de expresivi, aşezaţi totuşi atît de sus pe coloanele catedralelor, încât nimeni nu le mai vede expresia. Iar într-o zi coloana cade, şi atunci vezi că şi ei erau gîndiţi. Ce generozitate comanda sacrificiul artistului, de a crea fără să arate? Ce credinţă?*

*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 20-21

______________________________________________________________________________________________________

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook