Cei trei regi făuritori ai României!

  Capitolele din cartea „Cei trei regi”, scrisă de Cezar Petrescu şi apărută în 1935, deci chiar în perioada de maximă dezvoltare economică, socială, culturală a României, se numesc chiar aşa:

Carol I – Făuritorul Regatului; Ferdinand I- Făuritorul României Mari; Maria Să Carol al II-lea- Făuritorul României veşnice. Şi chiar aşa a fost. Nu ştiu dacă mai pot exista îndoieli cu privire la aceste lucruri. Nu ştiu cine ar putea să zică, cu argumente bineînţeles, că statul român modern nu a fost creat, întărit şi dezvoltat de Carol I.Nu ştiu cine ar putea să zică că nu Ferdinand şi Maria au fost cei care au înfăptuit România Mare, adică unirea tuturor romanilor de-un neam şi de-un sânge între aceleaşi graniţe. Şi nu ştiu cine ar putea să zică, deşi aici sunt mult mai multe voci, că nu Carol al II-lea a dat României Mari o direcţie europeană în economie dar mai ales în cultură. Uitaţi-vă în jur, oriunde v-aţi afla în ţara asta, şi enumeraţi clădirile pe care le vedeţi: în afară de blocurile gri create special pentru a ne depersonaliza, 90% din ele sunt construite în perioada acestor trei regi! Şi asta e doar ceea ce se poate vedea, nu mai socotim aici realizările în educaţie, în cercetare, în artă, muzică, teatru, şi continuaţi voi cu ce domenii vreţi. În toate veţi găsi o creştere, o dezvoltare, o aliniere la societatea europeană şi universală, aşa cum ne-o dorim şi în prezent.

Cartea lui Cezar Petrescu este un omagiu la cald adus acestei dinastii, da, străine ca sânge, dar mai româneşti la suflet decât mulţi, mulţi dintre noi. Descrierile episoadelor ce alcătuiesc domnia primului Rege al României, cum ar fi venirea lui în ţară, primirea ce i s-a făcut la Bucureşti, pregătirea armatei şi a războiului de independenţă, declararea Regatului , sunt de o intensitate extraordinară şi de o gradare uluitoare.

„Dar din tronul său, de sub coroana rece de oţel, Maria Să Regele Carol I al României, privea peste oameni şi capete, dincolo de timp. Îşi împlinise o datorie. Se deschideau altele înainte. Sărbătorile şi înălţările trec că apa raului, grijile rămân locului că piatra.” Aşa se termină primul capitol, aşa se termină viaţa lui Carol I, în 1914, după 48 de ani de domnie glorioasă, după 48 de ani în care acest Rege a ştiut să îşi facă datoria mai presus de toate.

A urmat Regele Ferdinand, care şi-a înţeles menirea încă dinainte de a fi rege, şi care a ştiut ce urma să vină pentru poporul său: „Se ştia că Regele Ferdinand va trage sabia. Că inima îl duce alături cu poporul său, nu alături de împărăţiile Europei de mijloc, aşa cum mai nădăjduiau , din ce în ce mai slab, solii Kaiserului… Pricepuseră în sfârşit că ţara are un Rege mare.” Un rege care a mărit tara, a dat pământ celor care au luptat în război, în timpul căruia a fost adoptată poate cea mai modernă constituţie din lume la acea dată.

Şi iată că vremea Regelui Carol al II-lea a sosit. „Pribegia de mai bine de patru ani, departe de poporul în mijlocul căruia m-am născut şi am fost crescut, a fost silită de unii , care prin vorbele lor au îndurerat sufletul Marelui vostru Rege şi scumpul meu Părinte”.”Păşesc astăzi cu sufletul înălţat în mijlocul poporului Meu şi cu o inimă în care s-a şters cea din urmă umbră de mâhnire, chiar faţă de aceia care au încercat prin fapta lor nechibzuită să rupă legătura nesfaramata dintre Mine şi tot ce este românesc.” Da, poate că nu a luat întotdeauna deciziile aşteptate, poate a fost prea sentimental , poate şi un pic egoist pe alocuri, dar a iubit România din adâncul cel mai adânc al sufletului său, iar deschiderea către cultura şi educaţia de care vroia să beneficieze cât mai multe categorii de oameni şi clase sociale este ilustrată prin înfiinţarea de cămine culturale la sate, de biblioteci, de edituri, de fundaţii culturale. Pentru că fără educaţie, fără cultură, orice popor poate fi manipulat uşor şi se poate pierde pe sine, pierzându-şi astfel tradiţia, limba şi în cele din urmă patria!

La mulţi ani Românie atât de iubită de cei trei regi!

Denissa Voicu, 3 decembrie 2016 

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural-religios. NIHIL SINE DEO