IDEALUL NAŢIONAL PERMANENT!
“Neamul românesc este o sinteză biologic-spirituală a mai multor părţi care au intra în compoziţia lui. Cele mai principale sunt: elementul dac, elementul latin şi creştinismul ortodox. (Lasă că elementul latin n-a fost chiar latin după sânge, ştiut fiind că o mare parte din colonişti au fost aduşi din provinciile Asiei mici).
Dar este o sinteză nouă, o individualitate proprie, cu un principiu de unitate deosebit de toate părţile componente. Legea cea mai înaltă de viaţă a neamului nostru, legea care îl exprimă ca ceea ce este el în chip propriu, este aceea pe care o trăieşte ca întreg, nu care e proprie vreuneia din părţile lui. Caracteristicile elementelor componente sunt străbătute de un timbru nou, unitar, de timbrul individualităţii noi care este romanitatea. Deci, putem spune că legea cea mai înaltă de viaţă a neamului nostru este romanitatea.
O individualitate care nu trăieşte după legea care o exprimă ca întreg, ca individualitate respectivă, ci lasă să fie copleşită această lege de legea de viaţă a vreunui element component, a vreunei unităţi subsumate, merge, fireşte, spre disoluţie. Precum omul care nu mai trăieşte după legea spiritului care este legea supremă a omului ca întreg, a omului ca om, ci dă preponderenţă pornirilor vreunei părţi componente subalterne, promovează o hipertrofie unilaterală a pornirilor acelei părţi şi cade în complexe psihologice care duc spre dezintegrarea individualităţii sale adevărate (op. cit., p. 63), la fel neamul care permite dezvoltarea exagerată a caracteristicii vreunui element component al său, e periclitat să-şi piardă individualitatea, nu numai prin faptul că nu o mai activează ca atare, ci şi prin faptul că, permiţând acelui element o dezvoltare exagerată, produce reacţia tot exagerată a altor elemente şi peste tot se produce un dezechilibru, o tulburare a sintezei şi a fizionomiei sale precizate.
Socotim, de aceea, naive toate lozincile care cer, unele să trăim după legea elementului dacic din noi, altele după a celui romanic, să promovăm, fie substratul dacic, fie suprastructura romană. Judecata logică şi bunul simţ comun, ca şi poruncile realităţii, cer să trăim după legea individualităţii noastre naţionale, adică româneşte. Nu romanitatea, nu dacismul, ci românitatea cu tot ce cuprinde ea, aceasta este legea cea mai înaltă prin care ne menţinem şi ne împlinim misiunea noastră. Idealul nostru, exprimat în linii mari, este ca al oricărei entităţi: să ne menţinem şi să ne desfăşurăm în toată plenitudinea însuşirile romanităţii, nu ale romanităţii noastre. Se cade însă să precizăm şi mai bine acest ideal, ceea ce vom face în alt număr.”
Dumitru Stăniloae, “Ortodoxie și Naționalism”, 2011, p. 92- 100
Citiți cartea integral: aici
____________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook