Arca
De când e viață pe pământ,
Mai ales când dau de greu,
Oamenii din toată lumea
Strigă către Dumnezeu.
Însuși Dumnezeul nostru
Ne-a-‘nzestrat cu-‘n fel de dor,
Nostalgie ancestrală
Dup’-al nostru Creator..
Dintre pești, numai somonul
Moare unde s-a născut.
Rândunica mică zboară
Tot la cuibul ei de lut,
Ursu-‘n fiecare iarnă
La bârlogul său se-‘ntoarce,
Iar pisica, fericită
La stăpân pe prispă toarce..
Deci și omul (dacă-i om!)
Tinde tot spre Dumnezeu:
Cel mai bun, în toată vremea,
Cel banal.. când dă de greu!
De aceea, dragi prieteni,
Când uităm prea mult de El,
Domnul ne mai șfichiuiește
Cu vărguța Lui, nițel!
Mai ales în ziua noastră,
Lumea asta prea „deșteaptă”
Ia în râs Divinitatea
Ce suspină și așteaptă..
Am uitat de tot Potopul,
Cu al apelor puhoi..
Când va scoate Domnul varga,
Va fi vai și-amar de noi!
Azi Biserica e Arca:
Ce-așteptăm? Cu toții sus,
Căci cârmaciul nu e Noe,
Ci e chiar Hristos Iisus!
Cei ce vor urca în Arcă
Nu vor suspina deloc
Când din cer, în loc de apă,
Va veni potop de foc!
Râdă unii cât or râde,
Facă alții ce or vrea,
Eu dacă rămân în Arcă
Voi scăpa în ziua rea!
amin
de Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook