Religia în concepția „materialismului științific”!

  Vă mai aduceți aminte ce studiau părinții noștri în anii regimului comunist în România? Dar ceea ce învăță astăzi copii noștri, a schimbat cu ceva mentalitatea generațiilor viitoare? Ce a adus nou „consumismul” promovat de capitalismul sălbatic? Care ar fi consecințele acestei educații cu nimic peste  „materialismului științific”? Sunt doar câteva întrebări care ar trebui să ne pună pe gânduri… 

Religia este acea formă a conştiinţei sociale care se deosebeşte de celelalte prin faptul că reprezintă o reflectare fantastică, deformată, denaturată, a realităţii. În conţinutul ei ideativ şi afectiv forţele naturale şi sociale iau forma unor forţe supranaturale; în mintea credincioşilor lumea apare ca dedublată: alături de lumea materială a naturii şi societăţii, se creează şi se proiectează ca reală şi o lume iluzorie, o lume a spiritelor obiective (zei, dumnezei etc.)[1]

Religia a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii primitive, treaptă caracterizată printr-un nivel scăzut al cunoaşterii şi al forţelor de producţie, nivel care nu permitea omului să-şi explice firesc şi cauzal fenomenele naturii şi respectiv să şi le supună în mod efectiv. În aceste împrejurări, omul recurge la personificarea obiectelor şi proceselor, la investirea lor cu însuşiri supranaturale. Năzuinţele lui de supunere a fenomenelor naturii iau calea şi forma rugăciunii, magiei, ritualurilor. Într-un asemenea proces se nasc ideile şi sentimentele religioase, credinţa în zei, ca produse şi închipuiri fantastice de forţe atotputernice, coordonatoare a demersurilor naturii şi vieţii oamenilor(..). Religia a constituit şi constituie o frână în calea dezvoltării ştiinţei.[2]

Note bibliografice

[1] Ion Prof. univ. dr. Irimie, Dumitru Prof. univ. dr. Isac,… Filozofie, Manual pentru licee, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 331

[2] Ibidem, p. 332-333