CALEA CEA DREAPTĂ

Căutăm perfecțiunea,
Dar în alții, nu în noi.
Nu vedem cum viața noastră
Se afundă în noroi…

Vai, tristețea ne apasă
Fiindcă.. „lumea merge rău”,
Dar nu ne-‘ntristează faptul
Că ȘI NOI cădem în hău!

Noi ar trebui să ducem
Un necruțător război
Nu cu patimile lumii,
Ci cu cele-ascunse-‘n noi!

Căci dacă trăiesc în lume
Fel și fel de păcătoși,
Lucrul ăsta nu ne-arată
Mai curați și mai frumoși.

Nu te-‘ndreptățești pe tine
Când îl tragi pe altu-‘n jos,
Ci te curăți de păcate
Când.. lași traiul păcătos!

Dacă Lot cel din Sodoma
S-ar fi pus pe judecat,
De pucioasa cea fierbinte
Nicidecum n-ar fi scăpat.

Noe bocănind la arcă,
N-avea timp de judecat:
Și-a văzut de-a sa credință
Și cu arca s-a salvat.

Cam așa i se cuvine
Și creștinului de-acum:
Să își ducă-‘n umilință
Crucea, pe al vieții drum,

Ca furnica să-și adune
Lăzi cu zestre pentru Cer,
Fiind cu-ale sale patimi
Cât se poate de sever…

Dar cu ceilalți să fie
Blând și îngăduitor,
Să îl doară-a lor greșeală
Ca pe-un frate iubitor.

Să nu osândească lumea
Care zace în cel rău.
Să se roage, mai degrabă,
Ăsta este rostul său!

Căci rugându-se în lume
Pentru ale ei căderi,
Va scăpa la Judecată
De-ale iadului dureri.

Va ieși cu iscusință
Din năvodul celui rău,
Va trăi în veșnicie
Sus în Cer, la Tatăl său.
amin

de Preot Sorin Croitoru

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook