DECALOGUL, Introducere
Dragii mei prieteni, ne mai despart doar câteva zile de începutul Postului Paștelui, post al pocăinței și al meditației la ceasul cel cumplit al Înfricoșătoarei Judecăți a sufletelor noastre.. Aceasta este perioada pe care Sfânta Biserică a Domnului Hristos a destinat-o în Duhul Sfânt suspinelor și lacrimilor, regretelor și promisiunilor de schimbare a vieții, luptei cu patimile sinelui propriu și împăcării cu Dumnezeu prin Sfintele Taine. De aceea m-am gândit și eu, păcătosul și de Dumnezeu împovăratul cu Crucea învățării fraților, că n-ar fi rău să ne întoarcem cu mințile spre poruncile dumnezeiești cele date întregii omeniri prin Marele Moise. Să ne gândim puțin la Decalog, să luăm fiecare poruncă în parte și s-o aprofundăm.
Însuși Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos a spus conaționalilor Săi: „Eu n-am venit ca să stric Legea, ci ca să o împlinesc”. Deci Domnul nu a schimbat Decalogul, ci l-a completat prin coborârea poruncilor de la „coajă” (exterior) spre „miez”, adică spre inima omului. Dar poruncile dumnezeiești au rămas în fond, aceleași. Ne lămurește deplin dialogul dintre Mântuitorul nostru și „tânărul cel bogat”, cum îl cunoaște Evanghelia. „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică? (..) De vrei să intri în viață, ȚINE PORUNCILE”! Când tânărul L-a întrebat pe Domnul ce porunci trebuie să respecte, El i-a repetat pe scurt Decalogul, adică cele zece porunci. Așa că mi se pare lucru înțelept și de mare folos familiarizarea noastră cu poruncile lui Dumnezeu. Astfel vom reuși să ne identificăm căderile în păcate, și vom ști „să facem pocăință” cu adevărat.
Nu promit că-mi voi termina expunerea în două-trei zile. Vreau ca înaintând spre Sfântul Post să fim din ce în ce mai pregătiți din punct de vedere teoretic pentru intrarea în el. Voi încerca să vă port cu mințile spre minunatele sfere ale Teologiei, dar nu spre o Teologie științifică, ci spre o Teologie trăită și simțită. Dumnezeu este numit în Scriptură „Dumnezeul Cel Viu”, deci fiind El viu și real, cunoașterea Sa este cunoaștere directă. Nu poți spune: îl cunosc pe cutare actor, pentru că am citit despre el și l-am văzut la televizor! Nu îl cunoști dacă nu ai vorbit cu el direct, dacă nu te-ai aflat în fața lui! Tot la fel, nu poți să-L cunoști pe Dumnezeul Cel Viu doar citind despre El.. Trebui să Te întâlnești în rugăciune cu El, ca să Îl cunoști cu adevărat. Despre o astfel de cunoaștere vreau să vă scriu eu în zilele ce vor urma, pentru că cine cunoaște, și se teme de păcat, și Îl iubește pe Cel cunoscut!
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți, amin.
Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook