SCRISOARE (DE) PESTE VREMI

Văzut-am printre arini
venind făpturi nemaivăzute,
pe drumuri pierdute,
pline de spini.
Auzit-am prin mohor
venind făpturi neauzite,
pe drumuri tăcute,
pline de dor.
Şi timpul îşi varsă cupa cea grea,
Se-aşterne vremea
în straturi de nea,
se pierde rece
slaba infuzie,
de doruri,
de pace
şi de
iluzie…
*
Pe drumul de şoapte
pe care-ai plecat
o urmă, o urmă
nu mi-ai lăsat,
şi cum să te caut,
dacă stele nu sunt
şi Calea Lactee a căzut pe pământ…
(topită-n ţărână se naşte fecioară
ispită pierdută în colţuri de vară)
*
Şi calul îşi clatină coama rănită
făcând să se nască un vânt dureros,
cu scrâşnet de piatră
pătruns pân’ la os
şi soartă zdrobită.
Şi iar vremea trece…
pierdut printre lunci
cu doruri de ape
şi ceruri mărunte,
pierdut printre ierburi
te-aştept ca atunci
la mica ta poartă
ce n-o mai ajungi.