DECALOGUL, porunca întâi (6)

„Dumnezeii” din afara noastră

Până acum m-am referit la sinele care poate fi transformat în idol sub diferite aspecte: idolatrizarea calităților intelectuale proprii, a aspectului fizic exterior sau slujirea fără măsură a propriului pântece în patima îmbuibării prin exagerarea cantităților de hrană, sau a grijii pentru calitatea a ceea ce „băgăm în gură”. Acum voi încerca să demasc unele apucături greșite ale membrilor Bisericii care „necunoscând Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”( Domnul Iisus Hristos), „cu gura mărturisesc credința cea adevărată, dar CU FAPTA tăgăduiesc (neagă) puterea ei”(Sfântul apostol Pavel). Voi încerca să arăt cât de ușor își uită poporul creștin Dumnezeul Treimic, închinându-se unor falși dumnezei. Și toate acestea, cu perfecta convingere că este pe calea cea bună.. Dacă ar fi fost ușor să mergem pe calea cea sfântă, nu ar fi fost necesare avertismentele Domnului nostru Iisus Hristos: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află” (Matei 7:13-14). De aceea zic, se cade foarte ușor în amăgirea trăirii unei vieți corecte când de fapt corabia a pierdut direcția cea bună și se află în deriva patimilor și a idolatriilor de tot felul. Înțeleptul Solomon ne-a avertizat în urmă cu aproape trei mii de ani : „Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii” (Pilde 14;12). Să identificăm acum „dumnezeii” mincinoși care ne cheamă la adorare, îndemnându-ne ca să Îl părăsim pe „singurul, adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe Care L-a trimis”.

Dumnezeu să ne păzească de închinarea la falșii dumnezei!

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook