Presa ortodoxă devine tot mai neputincioasă!

  Forţa şi impactul mass-media, nu mai trebuie neglijat, mai ales azi când trăim într-o epocă a comunicării… Deşi sunt un procentaj minuscul faţă de Biserica dreptmaritoare, neoprotestanţii, au acaparat într-o proporţie foarte mare spaţiul mediatic românesc… În ziua de azi se folosesc din ce în ce mai mult sintagme ca: „concurenţa valorilor religioase”, „pluralism religios”, „piaţa liberă a religiilor”, „oferta religioasă”. Nu ne plac astfel de sintagme de marketing şi cred că ar fi bine să nu ne obişnuim cu ele. Biserica Ortodoxă nu are ce vinde şi nici ce cumpăra, ea e datoare să asigure mântuirea credincioşilor în orice vremuri, oricum ar fi ele, şi să îi pazească pe fiii ei de învaţăturile noi pierzatoare de suflet. Filme religioase neoprotestante, predici ale unor pastori, poţi auzi şi vedea pe „n” canale media dar şi explicări simpliste şi emfatice ale textelor evanghelice, nu mai vorbim de îndemnuri de a suna la un număr de telefon după o Biblie sau pentru ca pastorul să se roage pentru telespectatori. Prozelitismul nu mai este în lumea de azi văzut ca o acţiune negativă, ci ca o expresie a libertăţii într-o societate confuză aflată în derizoriu.

   Aşa cum spunea Teodor Baconsky, e nevoie de o presă ortodoxă care, „să cântărească ziua din perspectiva eternităţii”… Cred că în condiţiile în care tipul de presă macabru (scandaluri, violuri, crime) se dezvoltă şi acaparează piaţa informatională, noi îi putem contrapune faptul cotidian comentat din perspectiva vieţii în Hristos, cu accent pe experienţele pozitive, ziditoare, demne de urmat.

  E nevoie de edituri ortodoxe serioase (mulţi teologi preoţi şi laici au excelente teze de licenţă care cu puţin efort, concretizat în a le rescrie pe-nțelesul creştinilor de rând, ar merita să vadă lumina tiparului), reviste de spiritualitate şi de ziare de largă circulaţie, cu subiecte incitante, care să respecte regulile de piaţă, pentru a fi vândute. E nevoie de emisiuni radio -TV ortodoxe bine făcute, programate şi în afara timpului liturgic, ca să poată fi vizionate şi de cei ce merg regulat la Sfânta Liturghie. Tocmai cei mai interesaţi de emisiunile acestea nu le pot urmări. Va mai amintiţi celebra emisiune Credo de pe TVR 2 de acum vreo 10 ani şi cum era aşteptată cu sufletul la gură de creştinii mai mult sau mai puţin credincioşi şi câte comentarii năştea a doua zi? Vă amintiţi impactul extraordinar al filmului Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirrelli? Pe bună dreptate, părintele Ştefan Iloaie, directorul postului de Radio Renaşterea (Cluj) şi printre puţinii teologi specialişti în mass-media, spuneau că „Nu vom şti niciodată toate modalitaţile prin care Dumnezeu lucrează şi prin care El Se face cunoscut în lume„[1].

[1] Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinerete, ideal, Biserica (carte de interviuri), Editura Agaton , Fagaras, 2002, p. 144