Animalul – Om

  „Sunt încă personajul principal al acestui roman. Mă trag din Mahalaua Celestă şi-i spun Autorului Omniştient că-i prea… libertin. Dar îmi surâde ideea de a-i fi portavocea autoritară. În lumea Ficţiunii, Metaficţiunii – ba chiar şi în Transficţionalitatea cea mai „rebelă” – (în toate trei teritorii ale Imaginarului – mi-am trimis „spionii” în misiuni secrete – n.m., a.p.). Politica e omniprezentă şi e practicată în exces şi defectuos, de regulă în defavoarea Măriei Sale, Poporul.

Şi sunt Imperatorul absolut al Întregii Planete naturale ori artificiale, reale sau virtuale. Posedând – şi mi-s unicul posesor – Maşina Timpului fac călătorii ba în trecut ba în viitor mereu nevoit să… „corectez” câte ceva în Marea Istorie rescriind-o astfel după bunu-mi plac. Am ordonat asasinarea unor lideri infernali fără să preget, din tipologia criminală şi odioasă a unor Hitler, Lenin, Stalin, Mussollini, Franco, Pinochet, Castro, Antonescu, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Mao, Ceauşescu, Horty, Iliescu. Şi astfel am reinstaurat democraţia şi am săvârşit cele mai crunte răzbunări.

Pe de altă parte, am eliminat de pe scena mondială orice alţi pretendenţi la suveranitate, înlocuindu-i cu nişte umili guvernatori, fideli mie până la moarte, lucru ce mi s-a părut firesc şi foarte sigur. Animalul-Om e, de la o vreme, din ce în ce mai greu de controlat, s-a obrăznicit, vrea independenţă, libertate, fraternitate, bunăstare permanentă etc. Aşa că le-am tăiat-o scurt, sec, ferm prin deschiderea unor „carantine”, „stabilimente”, „internate”, „lagăre” de reeducare (şi eventual chiar de exterminare, prin trimiterea lor la munci grele, epuizante, pe Lună ori pe Marte, pe Pământ sau pe Venus – n.m., a.p.), ori pentru geniile producătoare de mari şi preţioase valori spirituale şi materiale uriaşe „palate” subterestre, laboratoare de cercetare straşnic păzite, fortificate, inaccesibile cetăţenilor de rând (celor mulţi şi proşti adică – n.m., a.p.). Pe cei handicapaţi i-am incinerat în catacombe ascunse în pântecul munţilor infectaţi de deşeurile nucleare, sporind astfel coeficienţii de supravieţuire a speciei umane. Am tras apă din oceane, mări, lacuri şi fluvii, în zonele deşertificate, pe care le-am transformat în terenuri fertile, câmpii mănoase, păduri tinere pe care le-am repopulat cu o foarte diversă faună şi floră.

Aştept a fi judecat pentru fărădelegile mele, dar zeificat pentru binefacerile-mi însoţite, înmiite poate. Căci pe cât de ticălos am fost, pe atât am fost Salvatorul – Vizionar, Reformator şi avatar al lui Emanuel, în eon dogmatic ori revoluţionar.

Deocamdată, fiind un Nemuritor – savanţii mei îmi furnizează Poţiunea Graalică, magică, a Tinereţii Veşnice – sunt desigur deja de ordinul fractalilor şi al supercorzilor aspect la care am ajuns de bună voie şi nesilit de nimeni. În clipele-mi de groaznică singurătate, mă întreb, copleşit de amintirile-mi neîncetat în transgresiune, dacă a meritat acest salt din profan în sacru”.

(din „Jurnalul Mărturisitor”

al lui Adrien Danp, descoperit

 şi publicat de Marc Orwelianul)

PS. Orice asemănare cu fapte şi personaje reale este pur… intenţionată.

– fragment din „Ostrakon” (III) –

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook