NU AM HAR…
Nu știu ce zic, nu știu ce fac,
Cum aș putea să-Ți fiu pe plac?
Tu Însuți m-ai lipsit de har,
Mi-e mintea-‘n ceață, așadar…
Poate prea mult eu am privit
Cu ochii spre vreun trup frumos…
Poate prea mult am judecat
În locul Domnului Hristos..
Poate prea mult am ezitat
Până să scot din buzunar,
Poate n-am miluit săracul,
Știind că îmi va cere iar..
Poate am râs prea mult de alții
Și timpul mi l-am risipit,
Poate în locul rugăciunii
În flecăreli m-am irosit…
Poate m-am socotit pe mine
Mai iscusit, mai înțelept,
Mai prețuit de Tine, Doamne,
Mai credincios, mai sfânt, mai drept…
Poate un gând de-‘nfumurare
Mă stăpânește și nu știu,
O tăinuită răzbunare
Mă face necurat să-Ți fiu…
Nu știu, Iisuse, ce-i în mine,
Atâta știu, că nu am har.
Nu vrei ca inima-mi de carne
Să Îți mai fie Sfânt Altar…
Orbecăiesc în întuneric,
(Lumina Ta de mult s-a dus)
Și-aștept neputincios să vină,
Să vină Duhul Tău de sus…
Destul m-ai pedepsit Hristoase,
Arată-mi Tu cu ce-am greșit,
Vorbește-mi la Mărturisire
Prin slujitorul Tău sfințit…
Promit că voi primi certarea
Ce-mi va veni prin gura sa,
Știind că vorba-i mustrătoare
Nu e a lui, ci e a Ta!
O, ceartă-mă, Iisuse Doamne,
Apoi să vii la mine iar,
Să-Ți fie mintea mea jertfelnic,
Iar inima, un Sfânt Altar…
amin
Preot Sorin Croitoru din Mantova, Italia
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook