MOARTEA

Eu nu afirm că moarte nu există,
(Aș fi un rătăcit și-un mincinos),
Spun doar că nu-i o realitate tristă,
De crezi în Domnul Iisus Hristos.

Da, moartea e de fapt o despărțire
A celui ce nu moare, de-al său cort:
Ca porumbelul se ridică-‘n aer,
Și-‘n clipa următoare omu’-i mort!

Iar sufletul ce a crezut în Domnul,
Se urcă în văzduhuri liniștit.
De duhuri rele n-are a se teme
(De îngeri luminoși el e păzit).

Iar când ajunge în sfârșit la Ceruri,
E-‘ntâmpinat de Domnul Iisus
Ce îl salută dulce, cu blândețe
Și îl primește-‘n Rai, precum a spus.

Acolo sufletul se veselește,
Căci uită de necaz și de durere.
Așteaptă-‘n pace să-și primească trupul
Ce doarme-acum, la Sfânta Înviere..

Și unde-i moartea? Spuneți dumneavoastră:
La trupul care doarme în mormânt?..
La sufletul cel plin de fericire
În casa Tatălui Ceresc Cel Sfânt?…

Deci dacă vrem AȘA să ni se-‘ntâmple,
În viață două lucruri să păzim:
ÎN DOMNUL IISUS HRISTOS SĂ CREDEM,
PORUNCILE SĂ I LE ÎMPLINIM!
amin