CAPĂTUL DRUMULUI
Munții Făgărași
Nu încerca să îi tot schimbi pe alții,
Nu poate Dumnezeu, tu crezi că poți?…
Doar cu a lor voință, Domnul nostru
Făcut-a sfinți din desfrânați și hoți!
Tu poți să îi ajuți, îți dau dreptate,
Să semeni grâu în țarinile lor,
Dar de pământul nu-ți permite, frate,
Oprește-te, că ești plictisitor!
Iar de te-ai ostenit cu semănatul
Și totuși.. nu-i nimic de secerat,
Nu-ți fie frică, plata ta e mare:
La Domnu’-i important c-ai încercat!
Să știi că uneori n-ajunge vorba.
(Cât ai vorbi, nimic nu reușești).
Încearcă deci să te sfințești pe tine,
Nu vorbe-‘n vânt, ci har să dăruiești!
Doar când tu însuți o să arzi de râvnă,
Iar rugăciunea aer îți va fi,
Abia atunci vei înmuia și piatra,
Și gheața de pe inimi vei topi!
A învăța, la noi e datorie
(La mine și alți preoți, frații mei),
Dar ție, frate, nu ți se impune:
Sunt alte fapte bune, dacă vrei…
Ce predică rostit-a Domnul nostru,
Cu nouă fericiri în Galileea..
Din cele nouă, tu alege una
Și ține-te cu râvnă de aceea.
Sărac cu duhul, milostiv sau blând,
Plângând păcate, făcător de pace,
Flămând de bine, prigonit în Domnul,
Nu știu… vezi tu care din ele-ți place…
Nu-s importante startul sau plecarea,
Nici calea luptei pentru fericire,
Ci important e să ajungi la capăt,
Iar capătu’-i… a noastră mântuire.
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook