LUMÂNAREA
Ce taină mare-ascunde o biată lumânare,
O flacără ce arde cuminte în tăcere…
Un foc ce nu se stinge, lumină de-‘Nviere,
Icoana lui Iisus, Lumina Cea mai mare!
Să tot privești minute în șir o lumânare,
Căci e o picătură de foc din Cer furată..
Te-apucă dor de Cerul ce-l vei vedea odată,
Admir-o deci, iubește-o, privește-o cu răbdare!
Privind o lumânare arzând așa smerită,
Se potolește focul mâniei inutile,
Coboară pacea minții și-a inimii umile,
Și simți că parcă viața ar merita trăită!
Lumină blândă, lină, ce veșnic strălucește,
Cu hainele ca neaua ai strălucit din nor,
Ne-ai luminat cu harul luminii de Tabor,
De care lumânarea mereu ne amintește…
amin
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook