Dacă nu-i iubesc pe oameni, însă îi învăț de zor,
Sunt aramă sunătoare și chimval răsunător,
Căci teologia sfântă nu în vorbe se cuprinde,
Ci în inima miloasă ce de râvnă se aprinde!

De vorbesc doar despre Domnul, dar poruncile nu-I țin,
Sunt actor ce joacă rolul unui râvnitor creștin:
Da, interpretez o piesă din acelea reușite,
Însă eu și personajul… suntem lucruri diferite!

Dacă îmi rezum credința la intenții și cuvinte,
Mă acuză conștiința toată ziua: „Minte! Minte”!
De ne mulțumim în viață numai să cităm ce scrie,
Nu am înțeles credința: asta e filozofie…

Bună e învățătura când e dreaptă și corectă
(Pravoslavnică credință, nu neghină de la sectă!),
Însă cât o fi de bună… fără fapte este moartă.
Nu te amăgi creștine: către NICĂIERI te poartă!

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns