Copilul
Mi-e greu a înțelege, privind ramul,
fructul ce-n vară culoare v-a primi,
mângâierea ce va porni spre mine,
când soarele cerului te va împârgui!
Deschid gândul spre libertatea ta,
spre esența privirilot ce stau curate,
misterul lor îmi pare de nepătruns,
aripa viitorului prin mine străbate!
Îmi plec sufletul şi făptura întreagă,
din mult prea mic, tu mare te-ai făcut,
comoară-n univers cu albe nestemate,
vibrarea ta, un paradox ce mă renăscu!
Lumina cerului prin tine prinde formă,
razele veşmânt de bucurie şi frumos,
întind mâna neîncrezătoare spre ele,
mângâi fructul, ce mă cuprinde de jos!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook