Am scris aceste rânduri cu gândul la el, la românul Petre Petre!

  Câteva rânduri scrise acum ceva timp, cu gândul la domnul Petre Petre, șeful Frățiilor de Cruce din zona Buzăului, luptător anticomunist în munți. A suferit pentru Neamul Românesc 16 ani în temnițele comuniste. Nu a făcut compromisuri oricât de greu i-a fost. A fost torturat îngrozitor, i-au fost sfărâmate oasele și a fost operat pe viu. A îndurat frig, foame și umilințe. Nu a cedat, căci și-a iubit Neamul și Țara. Astăzi are ochii senini, nu vezi ură în ei, ci doar o dragoste nemărginită pentru acest pământ. De aceea am scris aceste rânduri cu gândul la el, la românul Petre Petre: 

Dar zorii vor veni ,
Cu temnițe înfrânte, cu lacăte zdrobite
si stele urcate pe pământ din Cerul cel de Dedesubt.
Luceafarul va mangaia tărâmul;
Cu toții ne vom ridica pe Aripă, pe Aripa Frumoasă, știută ca Zorilă, mezinul din povești.
Cel cu alt nume va tăcea uitându-și numele.
Sub Privire, Aripa biruia zmei, reda libertatea Cosanzenei, statea la sfat cu oamenii și mai ales se năștea în fiecare zi, așteptând Botezul, spre a nu muri.
Sub Privire, îmblânzea zânele aducându-le în femei,
Si pe uriași in bărbați.
Sădea Chipuri în stânci urcând în munți cu lupii de vânt, cu urlet auzit până departe-n câmpii spre Marea cea Neagră văzută din Ceahlău de cel cu suflet.
Uitându-se spre el, Hristos se îndură,
Și plânse udând fierul înfipt în mâini și picioare cu Viață,
Și-i dărui o Cruce pe Pământ.
Pentru ca Aripa Frumoasă să rămână pe Tărâm,
Pentru a nu muri, și a ne înalța în Cerul de Deasupra,
Spre Luceăfar.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook