Dor

Urc spre cer privirea,
în larg se rătăceşte,
lacrima din dor arde,
şi-n mine se topeşte!

Fără vlagă-i gândul,
glasul e mai adânc,
pietrele din cărare
au urechi şi-au cânt!

Greu îmi este pasul,
grea şi dragostea,
între două zboruri,
cântă doar inima.

Umbra verii arde,
gândul mă priveşte,
fluturii şi cicoare
mă cresc în poveste.

Uit pentru o clipă
zâmbetul închis,
din cămara vieții
a zburat spre vis!

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook