ULTIMA DORINȚĂ
Când o să dorm în cimitir,
Sătul de viața zbuciumată,
Aș vrea un rug de trandafir
Pe-a mea țărână afânată.
Să nu opriți această floare,
De va dori ca să se suie
În semn de ultimă onoare,
Pe crucea care-o să se puie!
Deși din trupul sub țărână
Doar oase albe-or să rămâie,
Aș vrea o dată-‘n săptămână
Să simt mireasmă de tămâie.
Doar Providența Cea Divină
Ne știe dinainte soarta:
Aș vrea ca-‘n groapa mea să vină
Când va muri și ea, consoarta…
Pe cei ce au știut să-‘mpartă
În viață bucurii, durere,…
N-ar trebui să îi despartă
Nici moartea, pân’ la Înviere!
Eu sper cu-a Domnului putere,
Virtutea-‘ntreagă să rămână…
Atunci și noi la Înviere,
Ne-om ține iar cuminți de mână…
amin.
Preot Sorin Croitoru
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook