Flori55

Când Duhul Sfânt înmiresmează
Cămările ființei mele,
Culoarea florilor se schimbă,
Căci ies lumini de Rai din ele!

Parfumul fericirii umple
De zâmbet, inima mea tristă
Și parcă toate dintr-o dată,
Ca să mă bucure există..

Iar eu le îndrăgesc pe toate,
Și moarte și însuflețite,
Simțind că-‘n clipele acelea
Îmi sunt din Ceruri dăruite!

Nu mă lipsi, Iisuse Doamne,
De minunata găzduire
A Duhului Iubirii, Care
Preface ura în iubire!

Căci după ce-am simțit în suflet
Prezența Lui mângâietoare,
Îl caut cu adânci suspine,
Tânjesc ca floarea după soare…

Nu mă lăsa Iisuse singur,
Pustiu în inimă și-‘n minte,
Te-aștept să locuiești în mine
Cu Duhul și cu-al Tău Părinte!
amin

 

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns