Mesajul Asociației „Calea Neamului” transmis la Izvorul Mureșului în ziua dezbaterilor privitoare la situația românilor din Covasna și Harghita.

  ”Fiecare copil român, fiecare țăran, fiecare biserică ortodoxă, sat său oraş din Covasna și Harghita este o baricadă a identităţii naționale romaneşti. Suntem în stare noi, românii din restul țării şi din diaspora să luptăm cot la cot cu frații noștri de credință și sânge pe aceste baricade? Aceasta este întrebarea ce se pune acum, pe timp de relativă pace. Un răspuns afirmativ previne un război şi asigură pacea pe viitor. Cine își imaginează că în momentul în care se va atinge pragul critic al maghiarizării celor două județe, acestea nu-și vor declara la propriu autonomia, se înșeală amarnic. Scenariul nu este de domeniul fantasticului căci logica desfășurării lucrurilor din ultimii 27 de ani duce spre el. Liderii comunității românești din acest areal au mers pe un drum menit a frâna nefasta evoluție, dar nu au putut-o opri căci de multe ori au fost aproape singuri pe el. Atunci când însă societatea civilă românească din Arcul Intracarpatic a avut sprijinul atât de necesar şi firesc al fraților de peste Carpați şi-a putut impune cuvântul, reuşind să clădească cea mai puternică redută a spiritualității romaneşti: Episcopia Ortodoxă a Covasnei și Harghitei, în anul 1994. Înfiinţarea Episcopiei constituie cel mai bun exemplu al puterii pe care solidaritatea românească o poate genera. Demersurile au început încă din 1990, părintele profesor Ilie Moldovan, pe atunci inspector patriarhal, propunând în urma unei vizite pe care a întreprins-o în cele două judeţe, constituirea unei unități bisericeşti episcopale. Un an mai târziu la Braşov, preoții protopopi din Braşov şi Sf. Gheorghe au dezbătut necesitatea înființării acestei episcopii în zona Covasnei şi Harghitei. Marea înțelepciune a Preafericitului Patriarh Teoctist, eforturile stăruitoare ale Părintelui profesor Ilie Moldovan precum şi implicarea deosebit de importantă şi decisivă a domnului profesor Ioan Lăcătusu şi a Ligii Culturale Andrei Şaguna condusă în acea vreme de domnul avocat Ioan Solomon au făcut ca acest lucru să se întâmple. Voia lui Dumnezeu a fost astfel împlinită. Şi într-adevăr, după înfiinţare, instituţia Episcopiei şi-a făcut pe deplin datoria, zeci de biserici fiind renovate sau construite, reuşindu-se păstrarea ortodoxiei în rândul poporului credincios, dovada cea mai grăitoare în acest sens fiind dată de faptul că până şi acei români care şi-au pierdut limba strămoşească sau sunt pe cale să o facă au rămas totuşi în marea lor majoritate neclintiţi în credinţa ortodoxă, aceasta rămânând singura veriga ce-i mai leagă de Neam.

De câţiva ani încoace, începând cu binecuvânatrea IPS Ioan Selejan şi continuând cu binecuvântarea Preasfințitului Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei, sprijinul şi ocrotitorul nostru, desfăşuram o serie de acţiuni concrete menite a continua după puterile noastre acest mesaj al solidarităţii şi al dragostei creştineşti. Demersurile noastre s-au axat pe întărirea identității naţionale a românilor din Covasna şi Harghita, îndreptându-ne atât spre nevoile lor spirituale dar şi spre cele materiale transmiţându-le de fapt următorul mesaj: voi, cei de aici din Inima Tării, nu sunteţi singuri, alte mii de români sunt alături de voi la modul cel mai concret. Prin mobilizarea energiilor romaneşti de pe întreg cuprinsul ţării şi din diaspora am putut dărui astfel copiilor romani din Covasna şi Harghita pe parcursul ultimilor trei ani 200 de costume populare, câteva mii de cărţi de rugăciune şi de mari autori români în special de Mihai Eminescu, premii de sfârşit de an şcolar, cadouri de Sfântul Nicolae şi de Crăciun. Cu prilejul marilor sărbători religioase şi naţionale au ajuns în mâinile fraților şi surorilor noastre din zeci de oraşe şi sate peste 2000 de icoane ortodoxe şi 3000 de steaguri tricolore trimise de sute de oameni din zeci de localităţi din toate provinciile istorice, un mare rol având deasemenea şi mănăstirile Putna, Sihăstria Putnei, Petru Vodă, Strâmba, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Protopopiatul Braşov şi cel din Făgăraş. Câteva tone de alimente de bază am putut dărui celor aflaţi în nevoie din Oituz, Dobolii de Jos, Doboi, Vidacut, Săcel, Dobârlău Vale, Orfelinatului din Odorheiu Secuiesc şi Mănăstirii Mărcuș, atât cu ajutorul oamenilor simpli cât şi al bisericilor ortodoxe din Braşov şi Caşin, jud. Bacău. De la Ghimes Făget până la Chichiş, de la un capăt la altul al fostei granite de o mie de ani, am dus acest mesaj de solidaritate românească, oamenii primindu-ne cu lacrimi de fericire şi speranţa în ochi.

Pe 10 iunie anul acesta 200 de români îmbrăcaţi în costume populare din Covasna şi Harghita, din 14 oraşe şi sate au răspuns acestor semne de dragoste creştinească mergând la Bucureşti pentru a spune din Capitala Țării, tuturor, că nu renunța la lupta lor pentru afirmarea identității naționale. Solemnitatea procesiunii de la statuia lui Mihai Viteazul din Piaţa Universității până la Biserica Voievodală Sfântul Gheorghe Nou a fost desăvârşită, în fruntea coloanei aflându-se preoţi ortodocşi, copii cu prapuri bisericeşti în mâini şi ţăranii din Zăbala ce au purtat pe braţe Troiţa Romanilor din Covasna şi Harghita. Au dăruit această Troiță, Bisericii de la Km 0 al Bucureştiului şi al României ca mărturie a păstrării credinţei ortodoxe în Arcul Intracarpatic. La Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Guşti s-a desfăşurat mai apoi Şezătoarea denumită Femeile din Ţinutul Căciularilor cos Ie, cu prilejul căreia ansamblurile populare din Zagon, Vâlcele, Tulgheş, Voineşti Covasna, Livezi şi Hăghig alături de românii din Sfântul Gheorghe, Tg.Secuiesc, Miercurea-Ciuc, Brețcu, Mărtănuș, Ojdula, Doboi, Zăbala au arătat că Tradiția cântecului şi jocului românesc este încă vie în Inima Ţării.

Prin toate aceste demersuri ale noastre urmărim deasemenea să scoatem judeţele Covasna şi Harghita din imaginea unei paradigme maghiare, astfel încât pe viitor atunci când un roman din Cluj, Iaşi sau Craiova spre exemplu va veni pe aici să nu mai spună că merge în secuime, ci că vine la fraţii lui români din Inima Țării. Dacă acest lucru se va întâmpla, vom şti că am reuşit. Dacă ne va ajuta Dumnezeu ca pe viitor să punem la punct un sistem de burse pentru elevii care se înscriu la şcolile sau secţiile cu predare în limba română, sprijinindu-i în acelaşi timp pe dascălii acestor unităţi de învăţământ vom putea spune că ne-am făcut datoria. Sprijinirea preoţilor din parohiile unde există foarte puţini credincioşi reprezintă deasemenea un obiectiv de viitor al acţiunilor noastre. Sub îndrumarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, dacă ne va ajuta Dumnezeu vom putea acorda un ajutor de instalare, precum şi unul lunar (măcar în primii doi ani) tinerilor preoţi care vor dori să se stabilească în satele în care nu mai exista niciun credincios ortodox, acolo unde înstrăinarea românilor şi-a spus cel mai amarnic cuvântul. Redeschiderea acestor parohii reprezintă un prim pas pentru reromânizarea acelor zone. Cei care și-au uitat originile vor avea astfel posibilitatea reîntoarcerii la matcă, la credinţa ortodoxă şi limba română. Aceste propuneri concrete suntem siguri că vor avea ecou atât în rândul organizaţiilor membre ale Forumului Civic din Harghita, Covasna şi Mureş cât şi în rândul parohiilor mai înstărite din Braşov dar şi din restul țării.

Împreună putem da prin determinare, organizare şi jertfă dovada că ne putem decide singuri soarta, şi că aceasta va fi pe Linia Neamului Românesc.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook