Mare taină stă înflorită,
în copacu’ din grădină,
respir şi vreau să cred
în trunchi spre rădăcină!

Plec exilat în lumea mare,
să caut flămând fericirea,
să o dăruiesc ramului crud,
învățându-l ce este iubirea!

Mi-s pelerinul pământean,
caut fericirea spre a o dărui,
primesc nemurirea şi aripi,
ramul crud să-l pot odihni!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns