În toamna ce trecută pare a fi,
în calendarul vremii cu gutui,
pus-am gândul covor de simțire,
să facă pasul ce se vrea întâi.

Mişcarea liberă scrie cuvântul,
fără să aibă totuşi simțământul
că întâiul El, cuvântul, a fost,
apoi toate venit-au cu rost!

În puterea Lui e aşezată,
întâia forță, de El creată!

Lumea-i doar pământ şi apă,
ce fără tăgadă şi azi se „adapă”
din fântâna divină, prin duh,
între stele şi sfinți în văzduh!

Urma părinților este humă,
duhul lor trăieşte în umbră,
întâia dată, ne e dată şansa
să iubim nedefinit, unic viața !

Brațul scrie liber întâiul gând,
humă şi apă prin duh trăind
…toamnă cu parfum de gutuie,
spre pace lăuntrică în armonie!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns