Pentru Vârghiș, pentru România!
Maestrul Stefan Csukat făurește cu mâinile și dăruiește cu sufletul lui de aur o Cruce de Altar pentru Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Vârghiș, construită în 1807.
Să dea Dumnezeu ca Troița Românilor și Crucea de Altar să fie un nou început pentru acest loc atât de greu încercat de istorie, căci atâta dragoste creștinească se îndreapta către el. Se menține astfel continuitatea românească pe aceste meleaguri, duhul viu al Neamului.
Este o mare onoare pentru noi să primim ajutorul Maestrului Stefan Csukat care prin faptă si cuvânt predă zi de zi adevărate lecții de patriotism. Iată ce spune într-un recent interviu pe care-l voi reda integral la sfârsit: ”Eu sunt jumătate maghiar- după tată, jumătate român. Dar România e țara mea E DACIA. Aici am baut lapte, aici am plâns, aici muncesc, aici respir. Mă duc în piață și iau un pumn de mălai și-mi fac o mămăligă și smulg o ceapă din grădină, dar de-aici nu plec. Țara asta, istoria noastră mă inspiră, mă hrănește și eu aici stau, aici mor. O iubesc pe țara asta până-n maduva oaselor și sper să o văd într-o zi așa cum merită. Și cu atâta iubire parcă și mai mult aș lucra. Așa simt eu, ăsta mi-e drumul. Și dacă țara mea are nevoie de mine, mă duc pentru ea și fac tot ce pot, cu ea în cuget și-n simțiri, că eu sunt român, sunt dac și roman, sunt aici urmaș de-al lui Burebista și de-al lui Ștefan cel Mare!”
Acum câteva zile domnul Ștefan mi-a dat de veste că începe lucrul la Cruce. În prima secundă m-am mirat nespus, stiind cât este de ocupat, cât de prețios este timpul dumnealui, dar repede m-am dumirit, amintindu-mi cât de tare iubește această țară și cât de profundă este credința acestui frate al nostru în Iisus Hristos Mântuitorul. Si am să vă spun de ce credința lui este atât de mare. Maestrul a stiut din capul locului că în biserica din Vârghiș vin numai câtiva țărani. Lucrările lui sunt expuse de obicei în locuri în care pot fi admirate de sute de oameni, sunt achizitionate adesea de colecționari cu ștaif, duse chiar in cele mai îndepărtate colturi ale lumii. Cu toate acestea domnul Stefan a ales să lucreze această Cruce pentru o biserică în care intră doi sau trei țărani. Dar oare acolo sunt numai ei? Fratele nostru știe că împreună cu puținii rămași sunt și miile de români adormiți în ortodoxie, presărați în cruci de piatră pe dealurile Vârghișului. Si pentru ei este Sfânta Cruce. Pentru ca ei, de acolo din Cer, să știe că nu i-am uitat. Contează asta în fața lui Dumnezeu ce va judeca Întreg Neamul. Iar poporul de ieri, de azi si de mâine va înclina socoteala în funcție de cum se raportează el la Întreg. Mai știe domnul Stefan că poate, cu ajutorul Lui Dumnezeu, Crucea de Altar va fi un nou început pentru biserica veche, pentru tărâmul ei. Pentru Cruce și pentru această Înțelegere a celor ce nu se văd, vă mulțumesc din adâncul inimii mele, Maestre Stefan Csukat!
Redau mai jos interviul acordat SibiuNews de domnul Stefan, în data de 11 Septembrie 2017, consemnat de Nicoleta IONIŢĂ.
„Sunt urmașul lui Burebista și-al lui Decebal,
Sunt fratele lu’ Cuza, Horea, Cloșca și Crișan
Sunt valah viteaz, sunt văr cu Vladimirescu
Sunt ȘTEFAN, sunt Mihai, sunt român, sunt Eminescu.
Sunt moț, sunt valah, sunt răzeș, SUNT DAC, SUNT ROMAN ȘI AȘA VOI MURI.
„Dumnezeu mi – a dat harul zamislirii intr-un frumos, eu vreau sa – L multumesc, daruind cu fiecare creatie, un pic din sufletul ( ! ) meu „- Stefan Csukat
POPORUL ROMÂN S-A NĂSCUT PRIN CREDINȚĂ, CULTURĂ ȘI TRADIȚIE!
DOAMNE IISUSE HRISTOASE, BINECUVÂNTEAZĂ POPORUL ROMÂN!” (Ștefan Csukat)
De… vreme bună, Maestrul ȘTEFAN CSUKAT ne face ONOAREA să ne fie cititor și prieten. Un om îndătinat într-ale frumosului, care chiar de nu-i… sibian, este mai mult decât un vajnic ROMÂN și apărător al tradițiilor și meșteșugurilor, este o adevărtă lecție de viață, de spirit… Tocmai de aceea, am ales să vă spunem, mai bine-zis să aflați povestea și s-o puneți la tâmpla inimii, ca pe o carte de preț.
M-ați întrebat dintâi cine și unde mi-a fost dascăl, cine m-a îndrumat pe calea asta a artei… Știți cum, oamenii… aleși au ceva ahar divin. Au ceva de acolo, de Sus… poate nici nu-și dau seama la început, dar se nasc cu lumina aceea… Ei bine, așa să fi fost prin clasa a 7-a- Trebuie să spun că m-am născut la Baia Mare, apoi am locuit și pe la Satu Mare, am trăit în Bucovina și… locuiesc de ani buni în Huși- așadar, pe la 13-14 ani… am simțit o atracție anume pentru… artă, artizanat. În Suceava era un magazin mare care avea cam jumătate din suprafață raioane cu artizanat, cu obiecte tradiționale. Parcă era un magnet. După școală, mă duceam acolo și petreceam acolo- stăteam și câte două ore: pipăiam obietele, le cercetam cu mâinile, cu privirea, mă uitam atent la toate detaliile. Acolo eram în lumea mea. Erau lucruri așa frumaose, din lemn, țesături, ornamente, lucruri făcute de mâini de țărani inspirați. Era ca o vrajă… Ușor, ușor… m-am gândit să fac și eu câte ceva… am început să fac din scobitori, lemnișoare căruțe, care cu boi, căsuțe în miniatură, fântâni,… tot felul… era foarte mult de lucru, cu migală, cu… atenție. Dar simțeam că ăsta e drumul meu, că asta trebuie să fac… am lucrat și din împletituri de paie… Apoi am început să cioplesc. Am unelte vechi, sau improvizate…. din cuțite vechi de bucătărie, din tot ce cred eu că-mi poate fi de ajutor. Nu mă laud, dar dacă ai insirație, orice unealtă, chiar și de jumătate de secol, îți poate fi de ajutor. Pot să fac oricând un blidar, o masă, scaune, cuiere, linguri, mobilă, icoane, orice… Nu mă dau în lături! Pentru mine nu mai sunt secrete in ceea ce consta lemnul, lemnul fiind cel mai nobil material, pentru constructii, pentru arta, etc. Și să știți că nici nu obosesc! Eu așa trăiesc! Și trăiesc pentru țara asta, pentru neamul meu, pentru bucuria de a lucra. Știți ce mi-au spus mulți străini care au venit aici și au văzut ce țară minunată avem- că doară nu degeaba se spune că e Grădina Maicii Domnului?! Voi știți ce valoare aveți?! Știți, eu nu fac politică!!! Politica mea e cultura! Prin 2005, am avut primul magazin privat de artizanat din România în Vama. In magazin erau lucrari de la cei mai renimiti mesteri populari ( ( mobilier rustic, costume populare, oua inchistrite, ceramica etc ) aveam lucrari făcute si de mâna mea. Lucrarile mele sunt executate absolut în mod tradițional, nu cu unelete din astea moderne care merg singure… icoane date cu ulei de bucătărie, cu patina timpului originală nu… contrafăcute cu lacuri sau vopsele…
M-ați mai întrebat și dacă, într-adevăr, lucrez și teme istorice, chipuri de domnitori… DA. Da, pentru că eu sunt… român. Și iubesc țara asta și sunt convins că din generație în generație trebuie să transmitem iubirea de neam, de țară și cei tineri au cel mai important rol. Am avut un proiect mare, cu domnitori de la Burebista până în zilele noastre, cu absolut toți domnitorii. Am fost invitat la Palatul Brătianu la București, ar trebui să merg și la anul, la aniversare la Alba Iulia… Știți, la așa ceva e mult de lucru. E foarte mult. Și, în general, când lucrezi de dragul artei, n-ai stare. De multe ori, le spun prietenilor care mai vin pe la mine… Mă iertați, mă cheamă lemnul! Îi aud glasul și nu pot atunci să mai stau. Mă duc la lucru. Lemnul are glasul lui și… dacă-l auzi… În general, lucrez în lemn nobil- cireș, și tei… dar pot lucra orice. Să fiu eu la lucru, cu dalta în mână și nici mâncare nu-mi mai trebuie… Dimineața, când mă trezesc, după ce îmi fac rugăciunea, mă duc și mângăi icoana pe care o am în lucru, pe ultima pe care am făcut-o… parcă sunt pruncii mei”.
“Pot să mor liniștit: Maica Domnului făcută de mine a ajuns în Africa și în Japonia”
„Acum, nu mă laud, dar să vă povestesc ceva… Întro zi m-a sunta un mare om de faceri, voia două icoane cu Maica Domnului. Rapid. I-am trimis cât am putut de repede. Apoi m-a sunat și mi-a zis: Știți unde sunt?! Sunt în aeroport: plec în africa și duc acolo icoana dumneavoastră. Apoi în Japonia… Așa că… aveam eu lucrări prin lumea întreagă dar acum, că au ajuns icoanele mele și în Africa și în japonia zic că pot să mor liniștit… dar tot aș mai vrea să mai rămân să mai lucrez… că tot nu mă satur”.
„Mi se umple inima de copiii minunați care au har și au șansa să devină artiști dar și buni români”
„…Mai că văd cum și din generația asta de tineri sunt mulți cu har care vor să învețe. Acum acum un elev care sigur va intra la rte. E inspirat, e munitor și simt eu că are acea lumină de Sus… Am din foști elevi… din vreo 35, mulți care au intrat la „Petru Mușat”, la Liceul de Artă. Și vă sun eu că vin și din urmă copii mai mici care vor, care au sete de cunoaștere, de frumos și asta e foarte, foarte bine!!! Și copiii ăștia trebuie încurajați, trebuie învățați nu doar meșteșug, dar și istorie și duși prin țară să știe ce comori avem, că țara atsa e minunată și merită iubită! Știți că anul trecut în Bucovina au fost peste 2 milioane de turiști străini?! Asta spune multe!!!”
Omul care a trimis memorii peste memorii la toate guvernele pentru o lege a creatorului popular „… Și-am rămas cu… memoriile, cu speranța. Atât. Știți câte scisori, câte inițiative am trimis la toți, împreună cu bunul, mare prieten și artist Florin Cilbaba de la Rădăuți, moștenitorul unei… dinastii într-ale ceramicii, de veacuri? Am trimis și-am rămas cu trimisul. Între timp, meșterul Colibaba… a placat de tot. Știți unde e? În Germania. Eu am rămas”.
LECȚIA DE PATROTISM. CEL MAI DAC DINTRE MAGHIARI…
Încă mai sper. Și rămân aici pentru că aici e pământul meu. Eu sunt jumătate maghiar- după tată, jumătate român. Dar România e țara mea E DACIA. Aici am baut lapte, aici am plâns, aici muncesc, aici respir. Mă duc în piață și iau un pumn de mălai și-mi fac o mămăligă și smulg o ceapă din grădină, dar de-aici nu plec. Țara asta, istoria noastră mă inspiră, mă hrănește și eu aici stau, aici mor. O iubesc pe țara asta până-n maduva oaselor și sper să o văd într-o zi așa cum merită. Și cu atâta iubire parcă și mai mult aș lucra. Așa simt eu, ăsta mi-e drumul. Și dacă țara mea are nevoie de mine, mă duc pentru ea și fac tot ce pot, cu ea în cuget și-n simțiri, că eu sunt român, sunt dac și roman, sunt aici urmaș de-al lui Burebista și de-al lui Ștefan cel Mare!”
…Ș-apoi, Doamne, câte ar mai spune bunul nostru Ștefan Csukat! Un artis creator de tezaur, un patriot, un bun credincios, un om care lucrează cu dalta din care s-aude glasul iubirii de neam… Aflații, dară, povestea și sentimentele și priviți-i creațiile. Iar de-ajungiți la Huși, nu-l ocoliți. Vă umpleți de frumos și de lecții de care avem cu toții nevoie!!!”
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook