De mâine
O zi de aşteptare îmi curge prin fereastră,
în şirul lung de clipe ce suie- n infinit,
scris pe bolta verii cu litere din soare,
la fiecare seară cu câte-un asfințit.
Îmi cântă cu chitara un trubadur văreatec,
glasul lui spre toamnă în vibrări de dor,
de zilele senine pe aburi de căldură,
păşind sub talpa goala a unui trecător.
În voaluri cu miresme de noapte înstelată,
în simfonii de vară plec pe amintiri,
mă tot poartă spre lumea-înmiresmată
două cuvinte ce se înțeleg
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook